Omul din UMBRA președintelui SUA și RĂZBOIUL RECE. Cum l-au CONVERTIT pe Dwight Eisenhower chiar în Casa Albă
Editura Evenimentul si Capital

Omul din UMBRA președintelui SUA și RĂZBOIUL RECE. Cum l-au CONVERTIT pe Dwight Eisenhower chiar în Casa Albă

Președintele Dwight Eisenhower și pastorul Billy Graham. Foto: billygrahamlibrary.org
Autor: | | 1 Comentarii | 6950 Vizualizari

Există un pastor neo-protestant, Billy Graham pe numele său, care după moarte, a devenit cel de-al patrulea cetățean din istoria SUA, al cărui sicriu a primit onoarea de a fi așezat în interiorul Capitol Rotonda, din celebra Casă Albă.

Onoarea acesta este de regulă rezervată doar personalităților politice și militare care s-au distins prin servicii deosebite către statul american. Cum a fost în decursul vieții sale „Consilier Spiritual” pentru câțiva președinți, pastorul Graham este un exemplu minunat pentru relațiile mutual avantajoase dintre politicienii și grupările religioase din SUA.

Botezat la 62 de ani

Strânsa și complexa legătură dintre creștinismul evanghelic neo-protestant și Administrația Prezidențială Americană s-a concretizat în jurul anului 1950. În decada următoare, SUA a fost locul unei explozii religioase fără precedent.

Tipică pentru atmosfera locală, ticsită de secte și „sectuțe” provenite din sămânța arucată cu sârg de către Luther. Toată această adevărată liotă de biserici, care au profitat de climatul social și politic de acolo, au avut o înflorire de care și azi își aduc aminte cu jind.

Numărul membrilor bisericilor respective a crescut de la 49 de procente, cât era înainte de ultimul Război Mondial, la peste 69 de procente din numărul americanilor.

Și asta până în anul 1960, când Revoluția Sexuală, mișcările anarhiste, anti-război și moda hippye a făcut ca noile generații de tineri să fie mult mai interesate de sex, droguri și rock'n roll, decât de predicile pastorilor.

Înainte de acest episod, însă președintele Eisenhower și pastorul Graham aveau să joace un rol extrem de important în popularizarea creștinismului în SUA. Așa cum îl înțeleseseră și trăiseră americanii...

În ziua de 1 februarie 1953, la doar 10 zile de la numirea sa ca președinte, Eisehower a fost botezat și primit cu surlele și trâmbițele corespunzătoare de către reverendul Edward Elson în sânul Bisericii Naționale Presbiteriene.

Actul botezului a avut loc chiar în incinta Casei Albe, Eisenhower rămânând astfel în istorie drept primul și unicul până acum, președinte american botezat în Biroul Oval.

Activitatea sa în privința identității religioase a creștinilor neo-protestanți din SUA avea însă să influențeze dezbaterile politico-religioase de aici pentru următorii 50 de ani. Însăși viața și alegerile făcute de Eisenhower aveau să fie puternic marcate de alegerile sale religioase.

Părinții acestuia, David și Ida, erau membri fervenți ai Bisericii Brethen River din Abilene, Kansas, o sectă desprinsă la rândul ei din alta mai veche, cea a mennoniților.

Viața viitorului președinte gravita în jurul studiului Bibliei. „Toți oamenii pe care-i cunoșteam mergeau regulat la biserică”, după cum își amintește acesta în volumul său de memorii intitulat At Ease. De cum se lăsa seara, toată familia se aduna în holul mic al casei, unde îl ascultau pe David citind cu voce tare din Biblie.

Mai apoi, părinții viitorului președinte au schimbat nițel macazul religios, devenind membrii ai Martorilor lui Iehova, o altă sectă, mult mai celebră, axată pe studiul Bibliei, prozelitism insistent și un soi de pacifism caracteristic. Deoarece mennoniții nu practicau botezul copiilor, Eisenhower nu aparținea de facto, niciunei comunități religioase.

După ce a ocupat scaunul prezidențial devenind astfel cel de-al 34-lea președinte, Dwight a decis că acest capitol trebuie rezolvat cumva. Pe tăcute, s-a apropiat de Biserica Națională Prezbiteriană din Washington D.C. nominație de care aparținea și soția sa, Mamie Eisenhower. Dwight a fost botezat deci, la vârsta de 62 de ani.

Omul din spatele „In God we Trust”

Deși ceremonia botezului a fost una privată, Eisenhower s-a străduit să facă din popularizarea noului său cult religios, activitatea sa cea mai importantă în răstimpul cât a fost președinte. Prin urmare, Dwight își începea scrisorile oficiale cu o rugăciune compusă chiar de el însuși, iar ședințele sale de cabinet erau precedate de momente de rugăciune tăcută.

Tot el este cel care a inaugurat festivalul National Prayer Breakfast, și l-a invitat frecvent pe pastorul Billy Graham la Casa Albă pe post de consilier într-ale sufletului. El este cel care a recomandat cu insistență ca începând cu anul 1954, Congresul să adauge cuvântul God în Jurământul de Credință, și lui i se datorează celebra expresie „In God we Trust”, ajunsă motto-ul oficial al Statelor Unite.

Eisenhower este, de altfel, și cel care a insistat ca această expresie să fie tipărită și pe dolarii americani. Dar de ce devenise Eisenhower atât de religios?

Fără îndoială că acesta era convins că credințele religioase constituiau cea mai importantă diferență dintre conceptul de libertate americană și opresiunea comunistă din lume. Pe atunci, blocul sovietic și statele sale satelit, practicau un atac susținut contra credinței și libertății religioase.

În contrast, americanii care țineau de Tradiția Iudeo-Creștină, credeau pe atunci, în marea lor majoritate, că fiecare om este creat de Dumnezeu.

Prin urmare, drepturile fiecărui individ conțineau un sâmbure divin, prin urmare nu trebuiau călcate în picioare de niciun fel de autoritate omenească. Pornind de la aceste idei, Eisenhower era convins că pentru a câștiga Războiul Rece, americanii trebuiau să creadă și ei în aceste lucruri.

Așa că, în data de 7 februarie 1954, Eisenhower a citit națiunii un comunicat la radio, în care a punctat importanța lui Dumnezeu în viața de zi cu zi, precum și în istoria americană.

„Prin credință în Dumnezeu și încredere în ei înșiși, ca fiind copii Lui, părinții noștri fondatori au creat țara în care trăim. Amintiți-vă de eforturile și luptele coloniștilor, de încercările lui George Washington de la Valery Forge și de lupta determinată a lui Abe Lincoln de a salva Uniunea. Toți acești mari oameni aveau o credință puternică în Dumnezeu”, afirma Eisenhower, având totuși grijă să nu aducă în discuție masacrarea amerindienilor, furtul pământurilor acestora sau sclavia negrilor, grupuri umane care credeau și ele în Dumnezeu...

America dintre evanghelizări în masă și cuvântări lipsite de fond

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate