Eșecul fundamental al campaniilor de vaccinare la nivel european se datorează stucturii instituționale ale Uniunii Europene, care nu ar fi trebuit să se ocupe de jocuri politice, ci trebuia să aibă în vedere competența decizională, potrivit ziarului The New York Times.

Eșec grav al campaniei de vaccinare în UE

După haosul din primele luni ale pandemiei de coronavirus, când fiecare stat lua propriile măsuri pentru a proteja cetățenii de infectare, Uniunea Europeană a eșuat în gestionarea acestei probleme de sănătate publică.

De exemplu, până în a treia săptămâna a lunii mai, Marea Britanie a vaccinat 54.8% din populație, în timp ce Uniunea Europeană a vaccinat 31.4% din cetățenii europeni, arată The New York Times. Campania de vaccinare la nivelul Europei a eșuat grav, notează sursa citată.

Consecința eșecului campaniei de vaccinare a fost reprezentată de valul trei al pandemiei de coronavirus, care a afectat atât economia țărilor europene și a condus la înregistrarea unui număr mare de decese pe fondul infectării cu noul virus.

Puțini cetățeni se așteptau ca imunizarea în masă a populației să funcționeze atât de prost, însă nu este neapărat un motiv de mirare. De ce? Fiindcă dacă politicienii de la conducerea Uniunii Europene nu vor învăța să guverneze deasupra intereselor statelor naționale și a intereselor proprii, Europena se va confrunta cu eșec după eșec.

Cauzele eșecului campaniei de vaccinare

Adevărul motiv pentru care campania de vaccinare a reprezentat și reprezintă un eșec la nivel european este faptul că organele europene nu adoptă politici de succes. Gestionarea imunizării cetățenilor Uniunii Europene nu a făcut decât să demonstreze, din nou, că guvernatorii Uniunii Europene nu sunt interesați decât de propriile interese.

Vina care i se atribuie comisarului Sănătății Stella Kyriakides sau companiei de vaccinuri AstraZeneca nu reprezintă decât niște scuze care nu au treabă cu realitatea situației politice din Europa.

Giandomenico Majone, profesor italian de Științe Politice, vorbea acum 16 ani, despre situația insituțiilor europene. „În Uniunea Europeană, scopurile și mijloacele procesului decizional au fost inversate”, spunea el.

La nivelul statelor UE, în regim național, scopurile și interesele sunt reprezentate de propriile potici, care au legătură cu salariile, atragerea fondurilor străine etc.

Scopurile ascunse ale campaniei de imunizare

Conform ziarului sus-citat, campania de vaccinare nu urmărește doar imunizarea populației contra coronavirusului. În spatele acestui demers există mult mai multe interese, unul dintre ele fiind sporirea puterii instituțiilor UE – în primul rând, a Comisiei Europene conduse de Ursula von der Leyen.

Comisia Europeană vrea să dețină mai mult control asupra politicilor statelor europene, prin centralizarea dozelor de vaccin și prin faptul că gestionează și controlează felul în care dozele ajung la nivelul fiecărui stat.

O strategie centralizată a vaccinării, spun liderii UE, oferă o anumită importanță Uniunii Europene, într-un context geopolitic complicat, instituțiile demonstrând că au capacitatea de a „uni”. Și, iată, totuși, că la momentul actual campania de vaccinare este un eșec.

Ce au urmărit statele europene în campania de vaccinare

Campania de vaccinare a adus însă, anumite avantaje unor state europene. De exemplu, în cazul Germaniei, imunizarea populației a reprezentat o ocazie de a repara neplăcerile pe care le-a provocat în relația cu anumite state pe care a refuzat să le ajute în cadrul primului val de pandemie.

Șeful de stat al Franței a profitat de ocazie pentru a promova campania sa contra naționalismului populist.

Statele europene mai mici trăiau cu speranță că strategia Uniunii Europene le va asigura dozele de vaccin necesare pentru a-și imuniza populația.

UE nu a pregătit o strategie pentru cetățenii care nu se imunizează 

O altă greșeală gravă comisă de instituțiile europene a fost faptul că nu s-au gândit cum ar putea aborda reticența cetățenilor europeni față de vaccinare – pentru că vorbim despre un procent mare de persoane care nu doresc să se imunizeze împotriva coronavirusului.

Un sondaj realizat în anul 2018, de exemplu, a constatat că 59% din vest-europeni – și numai 40% din est-europeni – considerau că vaccinurile sunt sigure, comparativ cu o medie mondială de 79%.

Uniunea Europeană a avut practic un singur interes – acela de a demonstra că ea decide mersul lucrurilor, legea e în mâna sa. Pe fondul pandemiei și a vaccinurilor pe care le-a distribuit statelor membre, șefii UE au demonstrat că ei au frâiele în mâini, nu industria farmaceutică.

Europa a trebuit să aștepte la coadă, în timp ce Israel, SUA și Regatul Unit au primit dozele de vaccin necesare pentru a-și imuniza populația. Sistemul economic european a influențat negativ, la rândul său, campania de vaccinare a cetățenilor. Ce fel de repercusiuni va avea acest lucru nu putem spune, concret, încă, notează The New York Times.