Dimensiunea eșantionului
Cercetătorii au folosit date despre 4.576 de persoane din eșantionul inițial al studiului Framingham Heart Study (FHR) - un studiu clinic cardiovascular pe termen lung al rezidenților din Framingham - și 3.753 dintre copiii lor.
FHR a început în 1948 și a urmat eșantionul inițial de participanți până în 2010, în timp ce copiii lor au fost urmăriți din 1971 până în 2014.
Membrii eșantionului inițial au murit aproape toți până la sfârșitul studiului, ceea ce înseamnă că rezultatele ar putea descoperi modul în care IMC evoluează pe parcursul întregii maturități și ar putea oferi estimări mai precise decât înainte. Între cei 4.576 de părinți, au existat 3.913 decese, iar din cei 3.753 de descendenți, au existat 967 decese.
În ambele generații, cercetătorii au analizat date cu vârste cuprinse între 31 și 80 de ani.
Măsura principală a fost IMC, care se bazează pe înălțimea și greutatea unei persoane și este utilizată ca regulă generală pentru a clasifica o persoană ca fiind subponderală, greutate normală, supraponderală sau obeză. După analizarea datelor despre modul în care IMC-urile participanților s-au schimbat de-a lungul anilor, cercetătorii au descoperit că generația mai în vârstă a urmat, în general, una dintre cele șapte traiectorii IMC de-a lungul vieții.
Generația tânără
Generația mai tânără a avut șase traiectorii - nu au existat suficienți oameni care să fi pierdut în greutate în viața lor pentru a avea o traiectorie de greutate descendentă, așa cum a fost prezent în generația părinților lor.
După controlul pentru o varietate de factori care s-au dovedit a influența mortalitatea, inclusiv fumatul, sexul, educația, starea civilă și boala, cercetătorii au calculat modul în care fiecare traiectorie a IMC a fost legată de ratele de mortalitate. În ambele generații, cei care au început cu o greutate normală și au trecut la supraponderalitate mai târziu în viață - dar niciodată obezi - au fost cei mai susceptibili de a supraviețui.
Recomandările noastre
