Ioana Puică, studentă în ultimul an la Facultatea de Drept UBB Cluj a publicat o opine pertinentă „despre dreptul la apărare, prezumția de nevinovăție, respectarea legii și alte asemenea lux-uri ale societății românești”.

Studenta a reacționat „după celebrele postări ale băieților de la MAI, SIAS, și a mascotei de la Rutieră, domnul Godină", considerând că se impun câteva clarificări. Redăm integral textul Ioanei Puică:

„De ce nu e ok să postăm un om bătut și (presupus) împușcât și care a urinat pe el (din diverse motive necunoscute încă) că pe un trofeu sau că pe un porc pe care îl tăiem de Crăciun? Păi pentru că și omul ăla e om. Da, a talharit, da, a împușcât, da, s-a sustras și cine mai știe ce alte nebunii a mai făcut, dar în țările de afară pe care noi le tot cităm și le dăm că exemplu nu se întâmplă așa, cu excepția SUA, unde e haos și toată lumea știe de abuzurile poliției de acolo, dar noi aducem în față exemple numai când ne profită argumentului nostru.

Reluând, de ce e morbid așa ceva? Nu pentru că l-au bătut. Nu pentru că a făcut pe el. Nu pentru că l-au bătut de l-au snopit pe cel care îl ascundea pe gagiu și au și postat. Ci pentru că asemenea mesaje nu trebuie să vină din partea unor instituțîi publice, cel puțîn nu în mod direct, și în niciun caz asemenea comportamente nu pot să devină normalitate. Nu putem permite funcționarilor instituțiilor publice să își facă singuri dreptate în baza unor emoțîi.

Ieri a fost nenea asta parcă desprins din grilele de la penal special: și omor, și calificat că se sustrage, și ultraj că victima e polițist, încadrează față mea fapta. Dar nu asta e ideea.

Problema în această situație e comportamentul MAI care tratează un inculpat că pe un condamnat definitiv, pentru că aici s-a ajuns, la un act de justiție făcut de public. Un public care nu înțelege de ce pentru o infracțiune cu minim special de 5 ani ajungi să execuți mai puțîn. Un public care nu știe că noi am mers după acest model civilizat tocmai că să evităm pedepsirea oamenilor nevinovați, care din secundă în care unui polițist li s-a pus pată era gata de ține pentru că nu mai avea cale de scăpare. A mers foarte bine cu condamnarea lui Dragnea și a cui a mai fost și societatea civilă a prins curaj, dar totuși nu putem lasă justiția pe mâna unui curent de tip -capul lui Moțoc vrem- contemporan.

Au venit și alte întrebări: dacă eram eu violată sau tâlhărită? Dacă era cineva din familia mea împușcât? De ce nu realizez că niște copii nevinovați au rămas fără tată?

Am încercat să mă pun în postura asta. Nu mint, nu a fost plăcut. Dar umilirea publică a ucigașului nu îl aduce înapoi pe tatăl copiilor, precum nicio suma de bani sau vreun scandal mediatic nu o să o facă vreodată, și pot și eu să confirm asta. O pensie de urmaș nu înlocuiește un părinte. Dar dacă tot m-ați provocat la un exercițiu de empatie va provoc și eu pe voi. Mergeți într-o zi într-o sala de judecată să vedeți părințîi inculpaților cum stau cu lacrimi în ochi că odraslele au făcut nasoale. Unele faze ale procesului penal nu sunt publice, dar v-aș îndrepta să mergeți să vedeți cum vorbesc unii polițișți cu voi, de mai au un pic și îți dau o bătaie sănătoasă că pe vremea răposatului numai să recunoșți. Mergeți și vedeți de ce nu orice om care la început e suspect o să fie și condamnat.

Ne-am învățat să fim judecători de când am văzut pesedeaua condamnată și am prins curaj, dar mai trebuie să ne și oprim. De asta avem instanțe, de asta avem judecători, de asta avem oameni care nu își văd familiile cu lunile că să poată învață, să va servească vouă justiția. Aveți încredere în ei. În perioada asta orice să fii, dar nu judecător. Nici nu îmi pot imagina câtă presiune o să fie pe oamenii implicați în dosar când toată societatea civilă stă cu ochii pe ei gata parcă să îi linșeze, exact că atunci când se dădea o amânare și săreau toți în sus deoarece, cu regret în suflet o spun, tre’ să citeșți că să știi diferența dintre o amânare și o soluție.

De ce nu am încredere în Godină & co să îmi formeze ei opinia? Pentru că nu au competență. Doi ani ai lui Godină în școală și câți mai are el pe la Rutieră nu îl fac competent să formeze opinii pe marginea unor procese penale. La fel, un IT-ist, un funcționar de la ghișeu, un jurnalist, un arhitect, un medic, chiar și un polițist (!) nu pot veni să își dea cu părerea despre ce trebuie să se întâmple în sala de judecată atâta timp cât ei pășesc acolo doar ocazional și nu au deschis în viață lor un cod de procedura penală sau un curs universitar că să vădă ce se întâmplă acolo și după ce principii trebuie să ne ghidăm.

La fel, nici eu nu va pot spune în ce să credeți și în ce nu, și cine are dreptate și cine nu, pentru că eu nu am văzut dosarul, nu am participat la faza de urmărire penală, nu știu ce s-a întâmplat cu adevărat acolo, cum la fel nu șțiți nici voi, și ar fi urat că pe măsură ce trece vremea să ne dăm seama că lucrurile nu stau chiar așa cum am crezut.

În fine, ultimul aspect pe care l-aș mai notă și cu care îmi închei discursul pe baza căruia mă dezmosteneste familia, indiferent că ne place sau nu, justiția trebuie să se facă pentru toată lumea. Ce vreau să spun prin asta? Că trebuie să fie echitabil în mod OBIECTIV și pentru victima, și pentru cel condamnat, și pentru toată lumea. Procesul penal are și alte scopuri decât acela punitiv, dar pentru asta trebuie să citim. Procesul penal urmărește în primul rând aflarea adevărului și abia apoi tragerea la răspundere penală.

În concluzie, lăsăți judecătorii să își facă treaba. Lăsăți avocațîi să își apere cliențîi. Lăsăți procurorii să urmărească aflarea adevărului, și nu va mai băgați peste muncă altora decât dacă vreți să o faceți mai ușoară", consemnează clujust.ro