Absența unor „standarde naționale sau europene elaborate” cu privire la echipamentele de ascultare în „cazul Strutinsky” poate răsturna soluțiile în multe alte dosare instrumentate de DNA. Gândul lui Cristoiu

Absența unor „standarde naționale sau europene elaborate” cu privire la echipamentele de ascultare în „cazul Strutinsky” poate răsturna soluțiile în multe alte dosare instrumentate de DNA. Gândul lui Cristoiu

Într-o declarație pe care ne-a acordat-o în exclusivitate, omul de afaceri constănțean Sorin Gabriel Strutinsky dezvăluie că nu există „omologări și standarde” pe aparatura folosită de echipele procurori – ofițeri SRI în anchete, iar DNA, alături de Serviciul său Tehnic, se află acum în „plasa” propriilor susțineri.

Text & foto de Traian Horia

Dezvăluirile lui Strutinsky sunt sprijinite și de declarațiile fostului ofițer superior SRI, Daniel Dragomir care, în Apr. 2018, declara public că sistemele de interceptare folosite pentru filarea românilor nu pot fi expertizate pentru că sunt „secrete” și, în plus, nu sunt omologate în România, putând fi utilizate pentru „distorsionarea, fabricarea şi falsificarea de probe”. Incredibilele dezvăluiri, într-un context care respectă prioritățile statului de drept, ar trebui să mobilizeze nu doar Guvernul (prin Ministerul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, respectiv Ministerul Justiției) dar și Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), acolo unde SRI este un coordonator pe siguranță națională. Scandalul „omologării” sistemelor de interceptare care au alimentat cu „probe” dosarele de corupție ale DNA ar putea crea o breșă enormă în sistemul de Justiție, cu prejudicii pe sistemul național de siguranță- referitoare la modul în care s-au achitat de obligații instituții strategice ale Statului, cu prejudicii pe încrederea publicului în Justiție și Stat, dar și pe relația cu mediile internaționale ce urmăresc desfășurările din România.

 

Ne puteți urmări și pe Google News
Procuror. Secret. Adjectiv

Și aici, ca și în alte cazuri, Sorin Strutinsky se lovește de monstruoasa secretomanie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Procuror general Augustin Lazăr, superiorul șefei DNA, Laura Kovesi) care a clasificat până și caietele de sarcini poentru achizițiile de „tehnică specifică”. Reamintim că omul de afaceri constănțean, Sorin Strutinsky a fost condamnat în decembrie 2017, la șapte ani și patru luni închisoare într-un dosar în care a fost cercetat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, în formă continuată, de trafic de influență, instigare la fals și spălare a banilor. Pus sub acuzare de DNA, el a fost urmărit cum nici măcar un „suspect de radicalizare” nu este „tapat” în Occident: supravegheat „strâns” între aprilie 2009 și august 2017, fără să fi fost implicat în activități teroriste sau dușmănoase țării.

O solicitare la DNA

În martie 2018, omul de afaceri constănțean Sorin Gabriel Strutinsky solicita Direcției Naționale Anticorupție detalii referitoare la caracteristicile și omologarea aparaturii cu care s-au realizat înregistrările ambientale în speța în care este judecat. Informația fusese dată publicității de web-site-ul fostului ofițer SRI, Daniel Dragomir. În răspunsul său, DNA menționa că, prin Ordin al Procurorului General al României (43/2018 ), informaţiile referitoare la mijloacele tehnice speciale deţinute de Ministerul Public sunt „clasificate”. În mod șocant, însă, Strutinsky ne-a declarat, referitor la omologarea echipamentelor în discuție (omul de afaceri solicitase la DNA achizițiile de hard, soft și omologările începând cu 2008) că DNA știe precis că nu există „elaborate standarde nationale sau europene” pe aceste echipamente. Miza de subiect este enormă pentru instituțiile lui Lazăr (Parchetul General) și Kovesi (DNA) fiindcă aruncă în incertitudine „kilometri” de discuții ambientale cu care echipele procurori – ofițeri de informații SRI au susținut, în fața judecătorilor, puneri sub acuzare în dosare de mare corupție ale „penalilor”: acei „penali” condamnați deja în Piață, prin grupurile violente „rezist”.

Despre omologare

Omologarea este aprobarea pentru vânzare sau uz a unui produs (care trebuie însoțit invariabil de un certificat de conformitate al furnizorului), dată de o autoritate locală (națională) ca o confirmare că îndeplinește standardele de funcționare, de protejare a sănătății etc. Omologarea poate include analize și teste de laborator, iar instituția – Agenția guvernului poate delega firme-terțe pentru afectuarea acestor teste. Pentru cazul „Strutinsky”, solicitarea de informații către DNA se referea la echipamentele achiziționate de DNA între 2008- 2017, prin licitații publice, respectiv prin selecții de oferte cu procedură simplificată: microfoane, stații radio, aparate de înregistrare, aparate de transmisie digitală, cabluri de conectare, accesorii pentru echipamente audio-video, accesorii de echipamente audio, acumulatori electrici, pachete software de prelucrare a imaginilor, navigație GPS, obiective pentru aparate de fotografiat, multe altele.

Simpla posibilitate ca

… pe cazul Strutinsky, DNA să fi folosit pentru investigații aparatură neomologată descrie nu doar amatorismul jenant și incredibilele slăbiciuni constituționale ale sistemului juridic românesc (așa-zisa „anti-corupție”), dar aduce posibilitatea ca toate cazurile asemănătoare să apară într-o Curte de magistrați pentru revizuire: aceasta, deoarece o astfel de situație afectează nu doar „carnea” anchetei penale a procurorului, ci și dreptul la apărare al inculpatului. „Adică absolut toți cetățenii, instituțiile (din România- n.n.) trebuie să folosească și să probeze lucruri omologate, expertizabile, numai procurorii care se joacă cu viața oamenilor, nu!”, definea cu năduf Sorin Gabriel Strutinsky, o situație jenantă pentru revocata procuror-șef DNA, Laura Kovesi.

Strutinsky: „Nu se acceptă în majoritatea covârșitoare de către judecători, expertizele acestor înregistrări”

În aprilie 2018, publicațiile cristoiublog.ro și Evenimentul Zilei dezvăluiau „rețeta” anti-corupției globale, așa cum o vedea președintele GRECO (unul din mulții „controlori de calitate” ai Justiției mioritice), judecătorul croat Marin Mrcela: distinsul magistrat vedea anti-corupția ca pe o alianță cu fundațiile Soros și pe o „limitare a imunității” în investigarea, punerea sub acuzare și judecarea cazurilor de corupție. Este evident că în acest context, „imunitatea” lui Strutinsky (dar și dreptul său efectiv la apărare) scad(e) dramatic, în prezența unor probe extrem de controversate. „Aceasta este realitatea în întreaga procuratură din România și că nu au fost interesați să poată proba în instanțe corectitudinea unor înregistrări telefonice sau ambientale??? De aceea nu se acceptă în majoritatea covârșitoare de către judecători expertizele pe aceste înregistrări. În toate procesele verbale de înregistrări ambientale nu se regăsește nici măcar denumirea aparaturii folosite și PV de cablare a denunțătorului. Însă în Europa sunt omologate aceste aparate, chiar din capul locului, de la cumpărare.”, ne-a declarat omul de afaceri constănțean.

Foaie verde stat-în-Stat, totul e clasificat

Nu este prima oară când Sorin Strutinsky se luptă cu secretomania ridicolă practicată la nivelul instituției condusă de Augustin Lazăr. cristoiublog.ro a dezvăluit în exclusivitate că Parchetul General refuză să facă public un act de desființare a Protocolului SRI-Ministerul Public, solicitat de omul de afaceri în virtutea prevederilor Legii 544/ 2001 privitoare la Informații de Interes Public. În timp ce pentru revocarea Codruței Kovesi, o Decizie CCR nu producea niciun „efect”, iar șefa DNA este menținută în funcție, Parchetul General refuză să facă public un act de anulare a Protocolului SRI-Ministerul Public, susținând că Decizia CCR pe acest caz produce toate „efectele” posibile. Astfel, pe 20 aprilie 2018, omul de afaceri constănțean Sorin Strutinsky a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ, Parchetul General) o copie a documentului prin care fusese desființat celebrul Protocol dintre PICCJ-ICCJ si SRI, încheiat în februarie 2009 și declasificat de SRI la presiunea opiniei publice, denunțat în presă sau în mediile politice ca pilon de Stat Paralel. Din acel moment și până în prezent, PICCJ i-a refuzat accesul la un astfel de document dintr-un motiv cel puțin bizar: actul ar fi „clasificat”, iar Decizia Curții Constituționale ar fi suficientă pentru nevoile procesuale ale petiționarului. : un cetățean al unei țări care pretinde că este o Democrație și nu o dictatură bananieră. După ce a fost ținut în malaxorul SRI-ICCJ ani de zile, Parchetul General îi refuză acum cu trufie dreptul la un document esențial pentru apărarea sa procesuală. În plus, prin „clasificare”, Augustin Lazăr îi anula inculpatului Strutinsky posibilitatea de a solicita înscrisul în virtutea Legii Liberului Acces la Informații de Interes Public (544/ 2001). Era același Lazăr care, în aprilie 2018, referindu-se la parlamentarii care-i chemaseră „colega” (pe Laura Kovesi) la audieri, îi proclamase „nişte inculpaţi de rang înalt”. Este greu de înțeles cât de imparțial mai poate fi un procuror- șef de procurori, cu astfel de declarații ofensive.

Cine, ce să vadă

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) s-a format prin reunirea a două instituţii cu experienţă şi expertiză în domeniul administrării şi reglementării acestui sector: Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (IGCTI) şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI) și este condusă în prezent de fostul premier „pe-repede-înainte” al României, Sorin Grindeanu. Pe misiunea sa, ANCOM este instituţia care protejează interesele utilizatorilor de comunicaţii din România, prin promovarea concurenţei pe piaţa de comunicaţii, administrarea resurselor limitate, încurajarea investiţiilor eficiente în infrastructură şi a inovaţiei ș.a. ANCOM are, însă, Protocoale cu Agenții care au expertiză pe calitatea tuturor produselor, inclusiv ale produselor care circulă „ambiental” prin casele și restaurantele din România, cum sunt microfoanele sau aparatele foto ale SRI, cum ar fi Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. În 2015, ANCOM încheia un Protocol de colaborare cu ANAF (Agenția Fiscală)-DGV (Direcția Vămilor) în vederea asigurării că produsele reglementate armonizat la nivelul Uniunii Europene, care intră pe piața unică și sunt declarate pentru regimul de punere în liberă circulație, îndeplinesc cerințele esențiale ce indică un nivel ridicat de protecție a sănătății și a siguranței, precum și a altor interese publice, garantând în același timp funcționarea pieței interne și oferind un cadru pentru supravegherea pieței. Dacă sistemele de interceptare au fost importate prin distribuitori români, devine o formalitate pentru Agențiile Guvernului să verifice și sintetizeze informațiile despre omologarea lor, într-un subiect incredibil de sensibil.

Să stăm strâmb și să ne mirăm drept

Faptul că dosarele DNA au folosit (în perioada de glorie a Protocoalelor instituțiilor de forță SRI- DNA- Parchetul Public) probe și înregistrări efectuate prin „sisteme neomologate” pare neverosimil, dar având în vedere că este vorba de România- o țară răscolită în prezent de un imens scandal, numit „Statul Paralel în România”, lucrurile nu mai devin atât de îndepărtate de realitatea imediată. În context, este de reamintim aczul unui alt alt cunoscut serviciu special românesc (Direcția Generală de Protecție Internă, DGPI, fost UM Doi ș’un Sfert: în iulie 2017, publicația cristoiublog.ro dezvăluia în exclusivitate că DGPI și-a înnoit aparatura după 2013 printr-o finanțare Norway Grants (Fondurile Norvegiene) – o entitate guvernamentală norvegiană, care sprijină extinderea agendei globaliste în Europa, dar are și un parteneriat puternic cu ONGuri finanțate prin controversatul miliardar nord-american George Soros – acuzat în mai multe țări că finanțează un „deep state”.