Lector doctor, prodecan al Facultăţii de Geografie şi Geologie din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Dincolo de toate aceste titluri, Mihai e un tip jovial, tânăr în spirit, dar şi în buletinul de identitate. Ne-am dat întâlnire – unde altundeva mai special?! – în faţa Palatului Culturii. De cum mă vede, mă şi ia la întrebări. Ce părere are un bucureştean despre Iaşi? Răspunsul meu, parfumat în tei, îi provoacă un surâs.

Ghidul îşi face datoria

Îmi descrie împrejurimile, clădirile, istoricul acestei uriaşe deschideri între bulevarde şi străzi, dar îl simt că o face cu atât de multă pasiune, încât chiar nu are rost să-l mai descos, de data asta cu referire la motivaţia survenită din rădăcini. Un ieşean, înainte de toate, care îşi iubeşte urbea. Deşi îmi spune la un moment dat că, în orice alt colţ s-ar fi născut şi ar fi trăit, acelaşi crez l-ar fi avut.

Doi turişti, vorbitori de engleză, ne opresc cu nedumerirea lor, legată de o anume destinaţie. Ghidul răsare pe dată din profesorul Bulai. Şi începe să le explice, pe înţelesul lor. Îi văd pe oamenii aceştia, din Israel veniţi, au spus ulterior, cum se luminează pe dată la chip. Românul se pricepe de minune să le deschidă o cortină.

Cele şapte trasee

Ne întoarcem la ale noastre. Începem cu trecutul apropiat. Deja sunt patru ani de când paşii călătorilor prin capitala Moldovei sunt puşi într-o anume ordine. Cine a făcut asta? Un grup format din studenţi de la Geografie. Cu Mihai în frunte.

Adică şapte trasee turistice. Fiecare cu un anume bagaj de întâmplări din vechime, de legende, curiozităţi şi lecţii de viaţă. Traseul Unirii. Traseul Artelor. Traseul Comunismului. Traseul Pelerinului. Traseul Evreiesc. Traseul Romantic. Traseul Activ.

În total, 77 de obiective. Reieşind câte 11 destinaţii în cazul fiecărui ansamblu. I-au ajutat colegii de la Facultatea de Arhitectură a Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi”. Le puteţi descoperi, în detaliu, pe site-ul www.iasi.travel.ro, sau pe adresa de Facebook, cu aceeaşi titulatură.

2.000 de turişti pe an

Îl simţisem pe Mihai, ghidul, mai devreme. „Voluntariat!”, vine definiţia pentru el şi pentru ceilalalţi membri ai echipei. Mare echipa? Întreb. Aud cifra 13. Cu şansă!

Aproape că nu e zi în care să nu primească solicitări de la oaspeţi. Au avut de-a face cu toate continentele. Într-un an, cam 2.000 de persoane. Peste jumătate sunt străini. Consultă lista şi aleg un traseu.

La facultate, profesorul susţine şi un curs pentru ghidaj, unde are 60 de studenţi. Cel puţin patru sau cinci vor deveni în scurt timp membri ai echipei. Pregăteşte deci valul care va să vină. Pentru că, aşa cum remarcă, ţara asta duce lipsă de ghizi. Vrea să spună bine pregătiţi.

Un crez

“Mă zbat pentru crezul meu. Pentru partea frumoasă a României. O ţară care îţi oferă provocări. Tu poţi crea angrenajele. Totul este de construit în România”.

Cuvintele astea – credeţi-mă, aşa l-am simţit pe interlocutorul meu – răsar dintr-un vulcan de idei. Din punctul lui de vedere, ghidul e un ambasador al ţării sale. „Nu îmi permit să nu dau tot ce pot!”.

Susţinere totală

Toate cele 77 de puncte ale traseelor au fost marcate cu câte o plăcuţă informativă. Asta înseamnă mers pe teren, cu mortar, cu şuruburi, cu tot tacâmul.

Din loc în loc, de-a lungul bulevardelor şi străzilor, iată, şi cu veleităţi turistice, au fost plantate hărţi, ca să ştii pe unde o iei, dacă eşti singur. Cu explicaţii şi în limba română, şi în cele de circulaţie internaţională.

Un efort susţinut de Primăria din Iaşi. Proiectul s-a bazat însă şi pe o finanţare din partea guvernelor din Islanda, Liechtenstein şi Norvegia.

Pasiunea, înainte de toate

Cât timp îţi ia să atingi cele 11 puncte de pe un traseu? Dacă nu intri să şi vizitezi spaţiile respective, cam trei ore. Altfel, o zi întreagă, e cât se poate de clar.

S-a făcut şi un clasament al celor mai de succes atracţii, din punctul de vedere al vizitatorilor. Palatul Culturii este pe primul loc. Urmează Mănăstirea Trei Ierarhi, Muzeul Subteran al Catedralei Mitropolitane, Teatrul Naţional, Mănăstirea Golia. Nu în cele din urmă, Copoul, cu Palatul Universitar şi Parcul, cu al său Tei al lui Eminescu.

Remarc laitmotivul programului. „Inspirat de studenţi”. E adevărat că unii dintre membrii echipei nu mai sunt învăţăcei. Au absolvit între timp, dar nu au abandonat barca în care vâslesc în continuare cu pasiune.

Am un exemplu elocvent, pe Cosmin Ceuca, cel care mi-a prezentat, în detaliu, un alt traseu, conceput de el, cu succes fenomenal. „Iaşul bântuit”.

Cum valorificăm comorile pe care le avem?

Până acum a fost doar încălzirea. Să vedeţi ce urmează! Mihai Bulai îmi vorbeşte despre oraşul său, cel care deţine adevărate comori. Şi nu sunt deloc cuvinte mari.

Teatrul Naţional, de pildă, construit în 1896, a fost inclus în top şapte teatre ale lumii care îţi taie respiraţia, admirându-i arhitectura. Top realizat de BBC în 2016. Alt clasament, cu un an mai devreme. Iaşul se află în top 30 la categoria celor mai fascinante biblioteci ale lumii. În cazul nostru, Biblioteca Universităţii “Gheorghe Asachi”.

În aceeaşi urbe sunt 37 de muzee. “Cele mai multe muzee pe cap de locuitor din sud-estul Europei”, raportat la populaţia acestui municipiu. Lista e completată cu 107 biserici, dintre care 40 incluse în patrimoniul naţional.

Avem cu ce să ne lăudăm. Şi nu numai acestea. Multe altele. Dar profesorul pune o întrebare esenţială. Cum valorificăm acest potenţial?

Strategia universitarilor

Se întâmplă ceva, din 2017. Autorităţile locale vor să stabilească jaloanele unei strategii de turism. E organizată o licitaţie publică. Se caută un program eficient. Diagnostic asupra problemelor şi calea de rezolvare.

Un grup format din trei profesori şi trei doctoranzi de la Facultatea de Geografie câştigă. “Cred că este prima licitaţie câştigată de o entitate academică”, conchide partenerul meu de discuţie.

Au pornit de la un principiu. Comunitatea face parte din creionarea viitorului. E împânzit oraşul, în prima fază, cu chestionare, şi stradale, şi trimise pe mail, atât către cetăţeni, cât şi spre instituţii sau firme.

Întrebare despre Iaşi. Cum îl văd ieşenii? Cuvinte-cheie, cum au fost transmise de cei care au răspuns. Cultură, istorie, afaceri, tineri, natură, ospitalitate. Definiţii în ordine aleatorie.

Ce ne lipseşte

Dar sunt şi vulnerabilităţi, remarcă lectorul. Iaşul nu are legături directe, aeriene, cu Occidentul, în afară de cea cu Viena. Nu există un palat al congreselor. Într-un oraş care găzduieşte în fiecare an zece reuniuni în domeniul medical, în calitate de centru universitar de prim rang. Capitolul legat de cazare scârţâie şi el. Sunt numai 5.000 de locuri.

Iaşul e vizitat, anual, de 300.000 de oameni. Mai mult de jumătate vin în scop de afaceri sau pentru schimb de experienţă în materie academică. Asta te face să ridici din sprâncene.

Ceva nu se leagă

Păi, cum e cu panoplia voastră de istorie, religie şi cultură? A, da, cultura. Poftim, răsare şi ea, sfioasă, din spatele procentului de 20%.

Să ne amintim şi de marea sărbătoare a Sfintei Parascheva, când urbea e invadată de pelerini. Dar numai pentru o săptămână. Şi în rest?!

Specialistul nu ezită să privească situaţia aşa cum e, fără ocolişuri. “Moldova are un nemeritat dezavantaj. Se află într-un con de umbră. Cu 15 ani în urmă aveam mai mulţi turişti, în comparaţie cu principalele oraşe ale ţării. În perioada aceasta nu s-a făcut ce trebuia”.

Cea mai importantă propunere

Ce a moştenit aşezarea aceasta de la înaintaşi – biserici, muzee, teatre – constituie o bază. De la ea să fie create evenimente de amploare. Ce fel de evenimente?

“Cele care să producă emoţii”. Contextul e legat de arta contemporană şi de noua generaţie axată pe tehnologiile IT. “Să fim, mai mult decât până acum, deschişi la nou”.

Dar cea mai importantă idee exprimată în strategia profesorilor e legată de creierul care să coordoneze industria turistică ieşeană. Adică înfiinţarea Asociaţiei de Management a Destinaţiilor, ca rezultat al cooperării între toţi “actorii” oraşului, instituţii publice, companii private, asociaţii culturale.

Cu manageri de înaltă clasă. Rolul acestui nou angrenaj nu va fi nicidecum al decorului. Colectând şi gestionând taxa hotelieră. Banii, deloc puţini, la nivelul fiecărui an, mergând cu preponderenţă către dezvoltarea infrastructurii turistice a Iaşului.

Un premiu interesant

“Aici începe România” este titulatura programului definitivat de cadrele didactice. Cuvintele au dublă însemnătate. Iaşi. Una dintre porţile estice, de prim rang, ale ţării. În acelaşi timp, locul unei alte reprezentări a înţelesului de bună găzduire a călătorilor.

Rămâne de văzut dacă aceste principii vor fi sau nu aplicate de autorităţile locale, mai curând sau într-un viitor cât de cât apropiat. 

E drept că o primă reacţie, pozitivă, există. Din partea Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Nord-Est. În cadrul Galei Patrimoniului Cultural, din decembrie 2018, a fost premiat tocmai programul universitarilor ieşeni. În esenţă, pentru că au curajul de a da la o parte bariere.  

“Noi, geografii, suntem oameni de teren”

Mihai Bulai nu stă prea mult aplecat asupra hârtiilor. “Noi, geografii, suntem oameni de teren”. Ca atare, pregăteşte un nou traseu turistic, al barurilor. Ei, dar treaba e mult mai complexă, faţă de ceea ce pare la o simplă privire. Degustare cu iz istoric, povestiri la ceas de esenţe gastronomice locale. “Vom alege zece baruri cu mare potenţial”.

E mâhnit că urbea sa a pierdut, în anii din urmă, şi pe un teren unde ar trebui să fie în frunte. Vinurile. Plăcintele. Borşurile. “Avem o varietate extraordinară!”.

Din câte îmi dă de înţeles, vrea să abordeze şi “tematica borşului”. Îi spun că dacă un turist intră în teritoriul acesta, nu mai pleacă din partea asta de ţară prea curând.

“Tramvaiul comunismului”

La vară, dom’ profesor mai are o treabă, ca şi în anii precedenţi, alături de echipa sa. “Tramvaiul comunismului”. Un proiect cu mare impact la public, pus pe şine împreună cu Asociaţia “TramClub” şi Compania locală de Transport Public.

Mihai se îmbracă atunci în pionier. Îl văd şi în poze. Călătorii, români şi străini, sunt poftiţi într-o călătorie de câteva ore, pornind chiar din centrul urbei. Ghidul le spune o altfel de poveste. A Iaşului. Şi a României.

M-am convins, cunoscându-l pe acest om, că ideile pentru promovarea turistică nu iau niciodată vacanţă.

 

 

Te-ar putea interesa și: