Greșelile și ororile trecutului nu mai folosesc la dobândirea înțelepciunii de a le evita, prin înțelegerea împrejurărilor care le-au făcut posibile, adică prin studiul istoriei și reflecția asupra condiției umane, ci sunt motive de mândrie și puncte în enorma concurență pentru statutul de victimă (5). Împotriva vorbei care spune să-ți ții prietenii aproape, și pe dușmani și mai aproape, noua cenzură vrea să uităm cu totul contextul ororilor de care înaintașii noștri s-au făcut vinovați, pentru a pune în loc un rechizitoriu simplist, demn de tribunalele poporului din comunism.
Iar cine își uită istoria o va repeta. Nu la fel ci, mereu, mai tragic, pentru că avansul tehnic face răul mai eficient și cu răspândire mai rapidă. Educația liberală, mai spune Leo Strauss, „ne cere curajul necesar pentru a alege să privim vederile acceptate ca pe simple opinii, sau de a privi părerile călduțe ca pe opinii extreme, acestea din urmă fiind posibil să fie cel puțin la fel de greșite precum cele mai ciudate sau puțin populare dintre opinii. Educația liberală este eliberare de vulgaritate” (6). Noi se pare c-am pierdut-o. Și nu mă refer la gloatele ce protestează pașnic sau violent, ce jefuiesc magazine sau demolează statui, ci la cei care pretind că - și ar trebui s-o facă - gândesc.
Problema nu e manevra ieftinuță de PR a unui canal TV, ci convingerea celor care au luat-o că împușcă doi iepuri dintr-un foc: câștigă notorietate și se și plasează de partea corectă a istoriei. Pe ce se bazează o astfel de pretenție complet lipsită de modestie? Pe „istoricism” cum explică Popper în Mizeria istoricismului. „Numai acele activităţi sunt rezonabile care se adapteză schimbărilor iminente·şi le propulsează. Moşirea socială este singura activitate pe deplin rezonabilă de care suntem capabili, singura activitate care poate fi întemeiată pe o predicţie ştiinţifică” (7).
Și, adaugă el, „Istoricistul (…) poate adăuga că atitudinea cea mai rezonabilă este modificarea sistemului de valori în aşa fel încât să fie conform schimbărilor iminente”. Pentru că „binele din punct de vedere moral este identic cu progresul moral. Aceasta înseamnă că este bine, din punct de vedere moral, ceea ce premerge timpului prezent” (8).
Vestea și mai proastă este că cei care sunt nemulțumiți de acest futurism moral nu au decât o singură „armă”: să nu facă precum adversarii lor, ci să citească, până nu e interzis. Și Marile Cărți din Canonul Occidental, dar și bazele teoretice ale ideologilor noilor mișcări din America. Războiul e cultural.
Iar în timp ce luptăm cu rasismul, înflorește xenofobia, frica și ura față de tot ce e diferit, de tot ce nu se supune nivelării egalitariste și cultului viitorului, pe baza acelorași mecanisme care au făcut posibil rasismul. Dar unele nici măcar raționale, ca la Platon, ci doar romantic-mincinoase. Precum presupunerea celor aflați de partea corectă a istoriei că oamenii sunt rasiști din cauză că văd statui ale unor negustori de sclavi. Sau credința celor aflați de partea „greșită” că, evacuînd marxismul și corectitudinea politică din spațiul public, lumea se va întoarce înapoi exact în acel punct al istoriei până la care a reușit să ajungă înțelegerea lor.
- ὀρθῶς, ἔφη: ἀλλ᾽αὐτὸδὴ τοῦτο, οἱ τύποι περὶ θεολογίας τίνες ἂν εἶεν; (Platon, Republica, cartea a II-a, 379a)
- Platon, Republica, cartea a II-a, 377a
- Platon, Republica, cartea a II-a, 379c
- Leo Strauss - What Is Liberal Education? (citatele sunt traduse de autorul acestor rânduri) (An Address Delivered at the Tenth Annual Graduation Exercises of the Basic Program of Liberal Education for Adults June 6, 1959)
- Termenul de concurență a victimelor îi aparține lui Pascal Bruckner și e dezvoltat pe larg, cu exemple din conflictul israeliano-palestinian sau cel din fosta Iugoslavie în Tentația inocenței.
- Leo Strauss - What Is Liberal Education?
- Karl Popper - Mizeria Istoricismului, pagina 33, CEU Press, 1996
- Ibidem, pagina 36
Recomandările noastre
