Politologul american şi strănepoata lui Hruşciov, Nina Hruşciova, consideră că Putin este puternic motivat de supărări personale. O atitudine mai respectuoasă a Occidentului faţă de Rusia ar fi putut împiedica războiul din Ucraina, a spus aceasta într-un interviu pentru derstandard.at.

Politologul american Nina Hruşciova are o relaţie deosebită cu politica rusă: este strănepoata fostului şef al PCUS, Nikita Hruşciov. Cunoaşte perspectivele occidentale şi ruse ale războiului din Ucraina, iar ambele o determină să fie cuprinsă de disperare, în repetate rânduri.

- În februarie 2022 puţini observatori se aşteptau la un atac amplu împotriva Ucrainei. Aţi fost şi dvs surprinsă la vremea respectivă?

- Nu m-am aşteptat la aşa ceva. Cu o jumătate de oră înaintea invaziei am fost întrebată într-un interviu dacă mă aştept la aşa ceva şi am răspuns că nu. Îl consideram pe Putin un om cu un caracter prevăzător, care nu muşcă mai mult decât poate mesteca. Ceea ce a făcut a fost delirant, dar din punctul său de vedere, evident, raţional.

- Există astăzi două explicaţii pentru motivele sale: frica de NATO sau ideologia sa privind Marea Rusie. Care a prevalat?

- Ambele. A fost mai puţin frica de NATO, cât supărarea şi furia că el şi Rusia nu sunt respectați. Reacţia sa a fost: Vă vom administra o lecţie dacă nu ne ascultaţi. A existat şi o frică personală că SUA l-ar putea ucide la fel cum s-a procedat cu Saddam Hussein. Iar atunci a intervenit şi pandemia, un fel de sindrom de furie post-Corona după ani de izolare, asemenea unui pasager dintr-un avion care loveşte o stewardesă pentru că îi face observaţie privind purtarea măştii.

- Care este explicaţia pentru toate eseurile şi discursurile sale naţionaliste, potrivit cărora Ucraina aparţine de Rusia?

- Această idee s-a conturat încetul cu încetul. Putin citise deja dinainte aceste chestii panslaviste, era influenţat de Soljeniţîn. Probabil că se gândea la ideea: dacă vom uni ţările slave, lumea ne va respecta din nou.

- Ar fi reuşit Occidentul să împiedice acest război abordând o altă politică?

- Cred că da, dar este vorba de ceva ipotetic. Există două moduri de gândire: unul vede la Putin un curs clar care a demarat cel mai târziu în 2008, cu războiul împotriva Georgiei, şi s-a terminat prin invadarea Ucrainei. Potrivit celuilalt, Putin nu a fost mereu aşa, era mai puţin Putin, era un Putin în devenire. Însă se simţea în permanenţă jignit de SUA. Acolo se spunea: am câştigat războiul rece, Rusia este nedemocratică, economia ei e slabă. Imaginea era promovată de Hollywood, iar acolo Rusia rămăsese un inamic şi după sfârşitul Uniunii Sovietice. Această imagine a întruchipării inamicului era promovată permanent şi a devenit în cele din urmă o realitate. În cazul Rusiei, asemenea factori psihologici şi culturali sunt mereu importanţi.

- Deci, nu prea era vorba despre extinderea NATO?

- Dimpotrivă, era vorba şi despre asta. La începutul anilor 1990 eram asistenta marelui gânditor american George Kennan, iar acesta îi prevenise deja atunci pe toţi că extinderea va crea probleme indiferent dacă ar fi îndreptată împotriva Rusiei sau nu. Pentru că aşa sunt văzute lucrurile la Moscova. Şi a avut dreptate. Dacă Volodimir Zelenski ar fi acceptat o neutralitate după modelul austriac, poate că lucrurile ar fi evoluat altfel.

- Rusia pare să fie azi un stat totalitar. Era astfel dinainte sau e vorba doar de o consecinţă a războiului?

- Situaţia a evoluat astfel. Rusia a fost timp îndelungat o autocraţie în stare de funcţionare. În 2020 Alexei Navalnîi putea călători liber. Când a fost otrăvit şi arestat după întoarcerea sa, au existat proteste de stradă. Aşa ceva nu este posibil într-o dictatură. Mai existau încă surse media care puteau furniza liber informaţii pe internet. Chiar şi după declanşarea războiului, Rusia nu a devenit un stat totalitar. Am petrecut în Rusia șase luni, până în ianuarie anul curent, şi am dat interviuri. Există canale Youtube libere. Cu prilejul aniversării unui an de la demararea războiului au avut loc demonstraţii. La St Petersburg au fost 1.000 de demonstranţi, din care 50 au fost reţinuti şi eliberaţi rapid. Se joacă o piesă a unui autor antirăzboinic, dar nu i se spune numele. Este la fel ca la George Orwell. Este rău, dar nu suntem încă în 1937 când a început marea teroare a lui Stalin.

- Au oamenii încredere în propagandă şi susţin cu adevărat războiul? Sau este vorba despre un cinism ca în era sovietică târzie?

- Cred că un sfert sunt într-adevăr pentru război, 30% sunt împotrivă, iar restul vrea doar să supravieţuiască. Sancţiunile îi convin lui Putin. Acesta afirmă că Occidentul vrea să ne învingă. Este firesc ca atunci să se creeze un mecanism de apărare, iar oamenii cred în acest lucru. O treime din toate persoanele de pe străzi sunt poliţişti, iar la fiecare staţie de metro se află câte unul. Dar să vedem ce citesc ruşii, pentru că citesc mult. Cele mai căutate cărţi conţin sfaturi, iar după acestea vine "1984" al lui Orwell. Ceea ce spune mult.

- Nu poate fi totuşi posibil ca bărbaţii din jurul lui Putin să se întoarcă împotriva sa în cazul în care războiul nu evoluează bine?

- Posibil este, dar nu şi plauzibil. S-ar fi putut întâmpla la şedinţa din 22 februarie 2022 a Consiliului securităţii naţionale, când cu toţii erau şocaţi faţă de cele afirmate de Putin. Însă când sancţiunile s-au aplicat, elitele nu vedeau altă posibilitate decât să se strângă în spatele steagului. Chiar şi imaginea din Occident a vinovăţiei colective este în favoarea lui Putin. În cazul în care ar urma să piardă într-adevăr războiul, elitele s-ar gândi la modul în care ar putea scăpa. Numai că Putin nu pierde războiul într-atât încât elitele să se poziţioneze împotriva sa, însă nici nu-l câştigă. Atâta vreme cât există o remiză, acestea îi rămân alături.

- Serviciile secrete occidentale se referă mereu la starea catastrofală a armatei ruse. Este vorba de o exagerare?

- Da. Asta se inoculează în Occident. Armata este mai slabă decât credea Putin. Dar de un an luptă împotriva armelor occidentale cele mai moderne şi a susţinerii masive a Ucrainei din partea serviciilor secrete americane şi se ţine cât se poate de bine. Nu mă aştept la un colaps. În loc de asta se "lucrează" în continuare şi asta de multă vreme. Dacă armata nu va intra în colaps, asta înseamnă deja o victorie pentru Putin.

- Spuneţi că sancţiunile îl ajută pe Putin. Ar fi trebuit ca Occidentul să renunţe la ele?

- Nu sunt deloc împotriva sancţiunilor în sine. Însă ar fi trebuit formulate altfel. Prea multe sancţiuni se abat zilnic asupra oamenilor. Doar că Putin nu se duce la McDonald's, nu bea Coca-Cola, nu schimbă bani la Sberbank. Ruşii au socotit toate acestea drept sancţiuni împotriva lor. A fost o greşeală când în 2014 nu s-au dispus sancţiuni mai dure. La vremea respectivă statul poliţienesc al lui Putin nu era încă atât de bine edificat. Atunci oamenii s-ar fi putut apăra mult mai din timp decât azi.

- Cum s-ar putea încheia acest război?

- Câtă vreme pe frontul de est nu se modifică nimic din punct de vedere militar, va continua. Pentru Putin câştigarea războiului este mai importantă decât orice altceva. Dacă s-ar sfârşi, ar exista o şansă ca politica sa naţionalistă să se schimbe. Şi stalinismul s-a terminat odată cu moartea lui Stalin. Ucraina este obsesia personală a lui Putin, nimeni din Rusia nu este interesat serios de asta. Însă cu cât durează mai mult războiul, cu atât mai dificil va fi de negociat o pace şi de a renunţa la pământ. Ar fi nevoie de un politician foarte priceput pentru aşa ceva.

- Aveţi în vedere vreun scenariu dătător de speranţă pentru viitorul Rusiei?

- În acest moment, nu. A existat însă odată o şansă. Un timp Rusia a fost o autocraţie funcţională, la fel ca Singapore. Însă problema constă în faptul că liderii ruşi nu vor să renunţe niciodată la putere. Dacă în 2012 Putin ar fi renunţat la ideea de a deveni din nou preşedinte, Rusia putea avea parte de un viitor de aur. Putin a scăpat această şansă. Acum nu mai văd niciun scenariu potrivit. După acest război nimeni nu va mai avea încredere în Rusia, chiar dacă se va schimba.

- Poate deveni Rusia vreodată o ţară normală care să trăiască în pace cu vecinii ei?

- Am putea traversa din nou o fază a dezgheţului sau a perestroikăi ca sub Nikita Hruşciov sau Mihail Gorbaciov, dar mă tem că ţara va cădea după aceea din nou în represiune. Atâta vreme cât nu există alegeri libere reale, Rusia va rămâne prinsă în acest cerc diabolic. Iar pentru o democraţie în stare de funcţionare este o ţară prea mare. Ar trebui să se transforme într-un stat federal după modelul elveţian. Hruşciov a încercat acest lucru şi a fost dat la o parte şi din acest motiv.

- Ar fi vorba de o evoluţie împotriva tuturor legilor istoriei ruse, care se îndreptau mereu în direcţia centralizării.

- Pentru Rusia a sosit vremea să se poziţioneze contra istoriei sale.

Traducerea - Rador