Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, explică pentru EVZ întregul ceremonial de sfințire a Catedralei Naționale, care se aplică oricărei biserici. Această slujbă este cea mai importantă, fi ind săvârșită numai de către episcop, alături de preoți și diaconi. Este singurul moment în care femeile au voie să treacă prin Sfântul Altar.

Slujba sfințirii începe cu o zi înainte, când se face o „priveghere de toată noaptea”. În acest moment sunt deja pregătite toate materialele necesare procesului de a doua zi. Ziua următoare începe cu Sfințirea Apei care se realizează în fața bisericii. Pe masa pe care se va face slujba, pe lângă un vas cu apă, se vor așeza o candelă aprinsă, un disc și o acoperitoare pentru acesta, pe care episcopul va așeza sfintele moaște care vor fi depuse în interiorul mesei Sfântului Altar. După ce se termină slujba de Sfințire a Apei, episcopul ia discul pe care se află sfintele moaște și înconjoară biserica de trei ori.

„Se sfințește apa în aceiași zi și nu se folosește agheasmă gata sfințită, pentru că prin apa sfințită se sfințesc toate. La început a fost numai Agheasma Mare cu care se sfințeau toate. Apa sfințită reprezintă intrarea lui Dumnezeu cu Harul Său în firea apei prin care toate se sfințesc. Apa sfințită curățește unde se sfințește biserica, iar Sfântul și Marele Mir înmiresmează cu toate darurile Sfântului Duh biserica, iar cea mai mare sfințenie este în Sfântul Altar și anume Sfânta Masă.

Aceasta reprezintă Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea, precum mormântul care este locul cel mai sfânt, această Sfântă Masă, ca să devină Mormânt al Domnului, trebuie să fie curățită, să fie sfințită, întru toate plină de semnele sfințeniei”, explică pentru EVZ IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Curățarea Sfintei Mese

După ce episcopul intră în biserică, el merge în Altar, punând discul pe Sfânta Masă. Ia sfintele moaștele și le așează într-o cutiuță alături de hrisovul bisericii, turnând mir peste moaște și sigilând locul unde au fost introduse cu ceară curată. După aceea, „masa din Sfântul Altar se spală cu apă curată care se binecuvântează și cu săpun, urmând ca apoi să se șteargă cu prosoape. Acest lucru este Botezul Sfintei Mese. Următorul moment este când Sfânta Masă se stropește cu apă de trandafiri și cu agheasmă, simbolizând miresmele aduse pentru ungerea Mântuitorului înainte de Îngropare. Prin proprietatea lor de a se lipi, închipuiesc dragostea și unirea lui Hristos cu noi pentru totdeauna. După aceea, se șterge din nou masa cu prosoape, devenind curată. Pe această masă curată, binecuvântată și sfințită cu agheasmă și cu apă de trandafiri și înmiresmată cu altă agheasmă, se pune în semnul crucii Sfântul și Marele Mir, care se împrăștie pe toată masa Sfântului Altar. Iar acest lucru arată cu adevărat că Mormântul Domnului a fost imprimat cu sfințenia Sa, pentru că aici urmează să se aducă cea mai curată și sfântă Jertfă, Sfânta Euharistie din cadrul Sfintei Liturghii. În timpul acesta se citesc psalmii care arată cum se sfințește Sfânta Masă cu Sfântul și Marele Mir. Așa cum copiii se miruiesc cu Sfântul Mir după ce se botează, la fel și Sfânta Masă după ce a fost botezată se sfințește”, explică IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Fixarea icoanelor înfățișându-i pe cei patru evangheliști

O dată încheiată ungerea mesei cu Sfântul Mir, „urmează așezarea pe colțurile Sfintei Mese a celor patru Evangheliști, pentru că ei au venit la Mormântul Mântuitorului, au văzut că a înviat și au vestit Învierea Lui. Icoanele care-i înfățișează pe aceștia sunt prinse cu ceară de albine numită și târnoseală, în care se pune și Sfântul Mir. Ei sunt așezați astfel pentru că la Utrenie, la slujba de dimineață, Sfânta Evanghelie se citește de acolo. Aceștia vestesc moartea, învierea și îngroparea Mântuitorului”, continuă să explice IPS Teodosie.

Giulgiul Sfintei Mese și Sigiliul

După acest moment, Sfânta Masă este îmbrăcată într-un giulgiu. O pânză de in curată, pentru că la fel a fost îmbrăcat Mântuitorul. Apoi, este prins foarte bine, la fel cum a fost prins și giulgiul lui Hristos. IPS Teodosie explică întreaga simbolistică: „În acest moment se citesc din Psalmi, care oglindesc această realitate. Apoi, Masa se sigilează, căci și la mormântul Mântuitorului a fost pus sigiliu. După ce Hristos Domnul a fost îngropat, fariseii s-au dus la Pilat și i-au spus „Doamne, neam adus aminte că înșelătorul acela a zis că după trei zile se va scula din morți. Puneți să se pecetluiască mormântul, ca nu cumva, venind ucenicii, să-l fure și să spună că a înviat. Iar Pilat le-a spus să se ducă și să pecetluiască cum știu”. După aceea, se așază a doua îmbrăcăminte mult mai bogat ornată, care simbolizează hainele Mântuitorului care au strălucit în Muntele Taborului, care s-au făcut mai strălucitoare decât razele soarelui. Acest lucru simbolizează acoperământul Sfintei Mese așezat peste giulgiul acesteia.

Împodobirea Sfintei Mese

Odată ce Sfânta Masă este îmbrăcată, se așează pe aceasta Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Candela și Chivotul. Semnificația acestora este explicată de Arhiepiscopul Tomisului. „Pe acoperământul Sfintei Mese, pe care este evidențiată icoana hramului bisericii sau a Învierii Domnului, se așează Sfântul Antimis simbolizând icoana punerii în Mormânt a Domnului Haristos. Acesta se semnează de către arhiereu și pune sfinte moaște, iar astfel se creează legătura între ierarhul care a sfințit Biserica și preotul care va sluji acolo. Aceasta este cea mai sfântă delegare pentru un preot în vederea slujirii.

Sfântul Antimis mai simbolizează și mahrama dată lui Hristos de către Veronica, atunci când era plin de sudori pe față, în drumul Lui spre Golgota. Iar această pânză mai amintește și de împărtășirea la care sunt chemați toți credincioșii, pentru că ea a fost dată după Cina cea de Taină. Peste Sfântul Antimis se va așeza Sfânta Evanghelie, care îl închipuie și îl reprezintă cu adevărat pe Hristos Domnul, Cuvântul lui Dumnezeu.

După aceea se așază Crucea – care simbolizează Sfânta Treime, candela – care închipuie biserica și pe Dumnezeu, care semnează Dumnezeiasca luminare, căci prin Hristos, Dumnezeu Tatăl a trimis lumina în lume, iar prin untdelemn arată mila lui Dumnezeu ce se dă în Biserică. Sfântul Chivot are forma unei bisericuțe, având în interior o cutiuță mică în care se găsește Sfânta Împărtășanie”. După acest moment, se tămâiază de către ierarh Masa Sfântului Altar. Tămâia care se arde în cădelniță, închipuie Duhul Sfânt și mireasma darurilor sale.

 

Actul de Sfi nțire este un act istoric

Slujba de sfințire se încheie citindu-se Actul de Sfințire. IPS Teodosie arată de ce acest act este un act istoric. „Așa cum avem un an al nașterii lui Iisus Hristos, la fel avem și un act de naștere a unei biserici. Acesta este semnat de ierarhul care oficiază slujba de sfințire, precum și de preoții care iau parte la această slujbă. În actul de sfințire sunt trecuți și numele ctitorilor bisericii. Acesta rămâne pentru totdeauna în piciorul Sfintei Mese, alături de Sfintele Moaște și se citește în fața tuturor celor prezenți la Slujbă”.

 

Moaștele din Catedrala Națională

În piciorul Sfintei Mese din Catedrala Națională, sfințită duminică, se află fragmente din moaștele Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu, precum și fragmente ale moaștelor Sfinților Martiri de la Niculițel: Zotic, Atal, Kamasie și Filip.