Știți cine a întocmit Dreptul Civil? O poveste adevărată cu o împărăteasă. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Radu Stefanescu
23 iunie 2020, 02:20

În primăvara anului 525, la vărsta de 20 de ani, Teodora se întoarce în Constantinopole. Nu mai este fetița zdrobită de durere, regina sexului oral, ci o viitoare împărăteasă. Pentru asta o pregătiseră la Alexandria, la asta spera protectorul ei, episcopul Alexandriei, Timotei al III-lea. Legătura ei la palatul imperial este un anume Narses, eunuc imperial, un pitic. Îi duce scrisoarea episopului Alexandriei. Eunucul o citește, o lipește de frunte și... o mănâncă! Apoi uitându-se cu acea privire pe care numai eunucii știu să cântărească o femeie, să vadă cât îi face pielea spune: ”Da, fato, ești o împărăteasă!” Din acel moment Narses, un pitic, un armean, a intrat în slujba Teodorei, cu trup și suflet. O achiziție bună, Narses dovedindu-se, mai târziu, un general inspirat și de succes. Narses o instalează pe Teodora într-o casă curată și respectabilă, lângă palat. Teodora se ocupă cu torsul lânii, îmbrăcată decent, numai în alb. În câteva săptămâni de zile Narses țese urzeala intrigilor care s-o propulseze pe Teodora împărăteasă. Îi face cunoștiință cu Antonia, soția unui ofițer tânăr, Belisarius, patrician de familie foarte bună, foarte iubit de soldați. Un trac, se pare. Și cu Macedonia din Antiochia, o femeie foarte influentă și băgată în toate bârfele, intrigile și comploturile. Cele trei aveau să rămână prietene până la moarte, ajutându-se mereu una pe alta. Făceau parte dintre adoratoarele Marii Zeițe Isis.

Aici intervine în scenă un alt personaj, unul foarte important. Iustinian, adică Petrus Sabbatius, era nepotul împăratului Iustin, fiul sorei lui, Vigilantia. Adoptat de Iustin, care nu avea moștenitori. Urmașul la tron. Născut, probabil în zodia Taurului, a anului 482 în Macedonia, într-un oraș mic care se numea Tauresium, parte a diocezei Dacia. Localitatea se numea de fapt Grădiștea ceea ce poate da naștere la multe speculații privind originea, halpotipul numitului Petre.

În anul 525, probabil în luna aprilie își aniversează cel de al 43-lea an de viață. 43 de ani! Creștinismul era la început și de aceea credința era foarte puternică și plină de superstiții. Deci, trebuie sărbătorit cu fast, banchet, orgie și curtezane. Totul supravegheat de împărăteasa Epifania, soția lui Iustin. Ca toată lumea care conta, avea spionii ei. Persanii aveau, de exemplu, mai mult de o sută de spioni în Constantinopole, care trimeteau în Persia lungi descrieri și informații. Mare parte dintre informațiile pe care le citiți, dragi lupi, padawani și hobbiți se bazează pe rapoartele acestor martori oculari.

Ei bine, spionii Epifaniei îi spun că ceva se întâmplă în oraș: șoapte pe înserat și umbre ale pelerinelor care se strecurau pe lângă ziduri. Totul centrat pe numita Teodora, o torcătoare de lână, fostă curtezană. Epifania își aduce aminte de ceea ce făcea Teodora pe lângă hipodrom și zâmbește liniștită, treburi frivole! Așa că nu tresare când eunucul Narses îi face o listă de curtezane care să fie invitate la banchet între care Teodora era pe primul loc. Întrebat de ce, Narses inventează pe loc un vis în care o maimuțică îi șoptea că Teodora îl va face fericit pe Petre, adică pe Iustinian. Epifania râde și spune: ”De ce, nu, este tânără și frumoasă și poate a mai învățat câte ceva despre amor în Africa!”