Edin Karamazov, fost elev al dirijorului Sergiu Celibidache, vorbeşte despre colaborarea sa cu Sting şi despre concertul pe care cei doi îl vor susţine la Bucureşti.

Artistul bosniac Edin Karamazov, maestru al lăutei şi fost elev al dirijorului român Sergiu Celibidache, a căpătat faimă mondială alături de Sting, cu care a lansat, în urmă cu trei ani, albumul „Songs from the Labyrinth”, material discografic promovat printr-un turneu mondial început cu un an mai târziu. După doi ani în care cei doi au cântat în Asia, Europa sau America, spectacolul, o surpriză pentru fanii lui Sting – având în vedere că piesele acestuia, cele noi, dar şi o parte dintre hiturile cunoscute, vor fi acompaniate la lăută, va fi prezentat şi în România. Concertul de la Bucureşti se va desfăşura cu casa închisă.

Biletele puse în vânzare au fost epuizate în doar câteva săptămâni de la anunţarea evenimentului.

Înaintea spectacolului pe care cei doi îl vor susţine mâine seară, de la ora 20.00, la Sala Palatului, Edin Karamazov vorbeşte, în exclusivitate pentru Evenimentul Zilei, despre muzica sa şi despre prietenia cu Sting.

EVZ: De ce ai ales tocmai muzica lui John Dowland pentru colaborarea cu Sting? Edin Karamazov: Când eram copil şi cântam la chitară clasică am început să cunosc muzica lui John Dowland. La vârsta aceea eram atras de piesele lui Dowland mai ales pentru că aveau titluri haioase. După ce am mai crescut, am început să studiez lăuta şi să îi cunosc cântecele mai bine. Fiecare cântec a lui John Dowland este o capodoperă. Era cel mai bun lăutist al timpurilor lui, mulţi artişti care cântau la chitară obişnuiau să cânte şi muzica lui. M-am gândit că Sting ar putea cânta muzica lui Dowland, vocea lui este ideală pentru a interpreta o asemenea muzică. În plus, am mai găsit şi alte legături între Sting şi marele maestru, Dowland, dincolo de faptul că amândoi sunt compozitori şi amândoi sunt englezi. Sting este unul dintre cei mai mari cântăreţi ai acestor timpuri, la fel era şi Dowland, un muzician faimos, care călătorise mult, asemenea unui star pop în ziua de azi. Muzica lui Sting este melancolică, la fel era şi muzica elisabetană a lui John Dowland. Sting are o legătură emoţională cu muzica engleză veche, iar John Dowland există prin muzica pe care o cântăm noi azi.

Ce a spus Sting când a auzit despre acest proiect? Nu s-a temut că acest tip de muzică este mai puţin comercială? Sting este un om practic. Are un instinct foarte bun. Este un muzician grozav, iar ca să fii un mare muzician trebuie să ai instincte bune. A spus „da” şi a început de la zero...Iniţial nu ne-am propus să înregistrăm un album, voiam doar să cântăm împreună, să învăţăm. Pe parcurs mi-am dat seama că Sting poate fi un bun interpret al cântecelor lui John Dowland. Când i-am propus să cânte muzica asta, era acum patru sau cinci ani, ne ştiam de mai multă vreme. Am cântat la începutul anilor‚ 90 la circul Roncalli din Hamburg, iar Sting a văzut un spectacol. Aşa ne-am întâlnit. În 2003, eu mi-am înregistrat un album solo, care era  foarte apropiat de muzica lui John Dowland. Atunci mi-a venit ideea că Sting ar putea fi un cântăreţ perfect pentru o asemenea muzică. Şi când ne-am reîntâlnit, i-am spus de proiect.

La vremea lansării albumului, Sting spunea că s-a orientat spre muzica elisabetană, având în vedere că rock-ul a murit. Este şi opinia ta? Rock-ul moare pentru el, pentru că este prea bătrân pentru a mai fi un muzician pop-rock (râde)... Ideile revoluţionare vin când ai 17 ani. Într-un fel, are dreptate, el ştie mai bine. După părerea mea, nu doar muzica rock a murit, ci aproape toate tipurile de muzică. Asta pentru că au mai rămas foarte puţini muzicieni care cântă din suflet, care sunt sinceri, care sunt cu adevărat fascinaţi de muzică. În lumea în care trăim, nu mulţi artişti sunt puri şi sinceri, iar asta cred că este una dintre problemele timpurilor noastre.

Îi datorezi lui Sting notorietatea ta internaţională? Da, desigur.. Oricât de bună ar fi muzica despre care vorbesc, cred că povestea iese foarte bine la iveală când o cântă Sting. Lăuta este amanta mea. Iar el este un star pop. În felul acesta şi eu am obţinut recunoaşterea pentru munca mea. Albumul „Songs from the Labyrinth” este unul dintre cele mai bine vândute albume clasice. Noi cântăm cu instrumente originale, lăuta este instrumentul cu care cânta John Dowland, nu există intervenţii electronice, este doar muzică pură, simplă şi într-un fel muzica este mult mai puternică aşa. Îi datorez totul lui Sting.

La ce să se aştepte publicul român? În prima parte vom cânta muzica de pe CD, muzica lui John Dowland, iar în cea de-a doua parte vom cânta piese de-ale lui Sting, dar şi alte cântece engleze. Vrem să arătăm dezvoltarea acestor cântece de la John Dowland şi până în zilele noastre.

Ai fost elevul marelui dirijor şi compozitor român, Sergiu Celibidache. Ne poţi vorbi despre maestru? Un mare muzician, cu un suflet de copil. Nu l-am cunoscut  atât de bine cum îl cunosc pe Sting, să zicem, sau pe alţi oameni care au studiat acolo, nu pot să spun că eram prieteni, dar l-am cunoscut atât cât să-mi influenţeze gândurile muzicale. Am fost elevul lui pe vremea când studiam în Germania, la Universitatea Mainz. Acea perioadă a fost una dintre cele mai puternice experienţe muzicale pentru mine. Pe lângă faptul că era un mare muzician, maestrul a fost şi un mare filozof. Faptul că luam parte la cursurile lui şi ascultam ceea ce zicea m-a transformat. El este acolo, în muzica pe care o fac. Sergiu Celibidache este unul dintre cei doi profesori adevăraţi pe care i-am avut. În fiecare zi este cu mine, în fiecare notă pe care o cânt se regăsesc gândurile lui.

Un artist din Europa de est... M-am născut în Bosnia, dar nu mă simt deloc bosniac. Trăiesc pe Planeta Pământ, mi-am petrecut cea mai mare parte a vieţii în altă parte...îmi place Australia, îmi plac munţii şi mările. Casa mea este Planeta Pământ şi cu toate că m-am născut în Bosnia, am locuit cea mai mare parte a vieţii în altă parte, acum trăiesc în Croaţia, am trăit şi în SUA pentru nouă ani de zile...Cât despre România... am studiat cu un maestru român, Sergiu Celibidache. Cânt la instrumentele mele, care sunt făcute de un lutist român, prietenul meu Cezar Mateescu....

Până la urmă, cât de comercial este acest turneu? Da, în mod sigur este şi comercial, ca orice turneu de altfel. Cu cât ai un public mai mare, cu atât este mai comercial. Noi cântăm, totuşi, muzică clasică. Pentru Sting nu este deloc comercial, având în vedere că este obişnuit să cânte pentru stadioane întregi. Acum cântăm pentru mai puţini. Pentru un artist ca Sting nu este deloc comercial, dar pentru mine, da.

De unde vine pasiunea ta pentru lăuta? Am descoperit pentru prima dată lăuta în picturile vechi, acest instrument era prezent mereu acolo şi m-am îndrăgostit de frumuseţea ei fizică, privindu-i corzile şi părţile din lemn...când i-am auzit sunetul pentru prima oară, m-am îndrăgostit instantaneu de lăută.

Sting a renunţat la chitară pentru a putea cânta muzica lui John Dowland... Sting este fascinat de lăută, cântă în fiecare zi şi a făcut progrese foarte mari. Şi în concertul din România va cânta la lăută, avem câteva părţi...Odată ce începi să cânţi la lăută e ca şi cum te atrage în labirintul ei şi te fascinează. Sting nu a renunţat la chitară, îşi cântă muzica pop, anul trecut a cântat cu Police. Nici eu nu am renunţat la chitara mea...

Cum ai descrie sunetele lăutei în câteva cuvinte? Lăuta este amanta mea.

În primăvara acestui an îţi vei lansa albumul solo „The Lute is a Song”... Acesta este albumul meu de debut, cânt cu patru prieteni dragi mie: Renee Fleming, Andreas Scholl, Kaliopi şi Sting, cântăreţi compleţi diferiţi, fiecare cu stilul lui.

Ai de gând să colaborezi cu un alt star internaţional pentru promovarea acestui album? Sting este un star într-adevăr. Dar ideea nu era să colaboraz cu un star internaţional, ci cu o persoană cu care sunt pe aceeaşi lungime de undă când vine vorba de muzică. Pentru următorul album am nişte idei, mi se vor alătura nişte prieteni. Cred că cel mai preţios lucru este să cânţi muzică cu un prieten.