Fostul șef de campanie al președintelui Trump a acordat un senzațional interviu ziarului francez Le Figaro, în care explică zvârcolirile fără precedent ale lumii de azi. În esență, spune Bannon, peste tot pe planetă, oamenii de rând se revoltă împotriva dictaturii „Partidului Davos”, reprezentantul elitelor politice, economice și bancare.

- Cum vă definiți din punct de vedere ideologic? Ca un populist? Un naționalist? Un național-populist? Un conservator? Un naționalconservator?

- Aș spune că sunt deopotrivă populist, naționalist și suveranist, cu o tendință tradiționalistă, în măsura în care apăr structura familiei și valorile tradiționale. Este principiul însuși al mișcării din care fac parte de a reuni toate aceste curente ideologice. Aș dori să le explic puțin.

A fi populist înseamnă a fi în același timp opus elitelor (conducătoare) și favorabil subisidiarității: decizia trebuie luată la cel mai de jos nivel posibil.

A fi naționalist înseamnă a considera că trebuie consolidat sistemul westfalian: națiunea este singura entitate susținută de cetățeni și care le garantează în același timp acestora libertatea.

A fi suveranist înseamnă a apăra o rețea de națiuni libere în care fiecare poate semna un tratat sau o alianță (ca UE sau NATO), dar numai pe baza alegerii sale suverane.

Este suficient să privim mai atent pentru a observa că ideile noastre se impun peste tot în lume, de la Shinzo Abe în Japonia la Rodrigo Duterte în Filipine. Observați ce se petrece în Australia, în India cu (premierul) Modi, sau mai aproape de voi, în Europa, sau în Brazilia cu (președintele) Bolsonaro, în Columbia sau în multe alte țări, printre care, bineînțeles, Statele Unite. Toate acestea sunt o combinație de populism, naționalism și suveranism.

- Cum explicați creșterea simultană a puterii populiștilor în toate democrațiile occidentale? Care sunt punctele comune între Salvini, Orban, Trump și Bolsonaro? Credeți că toate aceste mișcări sunt compatibile?

- Uitați-vă la chinezi: spun că sistemul lor este un regim comunist cu caracteristici chineze. Ei bine, populismul este la fel: de fiecare dată este vorba de un regim naționalpopulist, dar cu caracteristici ungare, franceze, italiene, braziliene, americane... În cazul fiecărei națiuni este un regim diferit care propune răspunsuri adaptate la propriile sale problematici economice și sociale. Aceasta este forța unui regim naționalpopulist: este unic pentru fiecare națiune, deoarece în fiecare caz pune accentul pe ceea ce se află în centrul preocupărilor sale.

 

Alegerile europene vor aduce o schimbare uriașă

- În ce scop doriți să îi uniți pe populiștii europeni, dacă în Europa situația este diferită de Statele Unite?

- Consider că naționalistpopuliștii din Europa și din SUA au un lucru în comun: se opun elitelor și concentrării puterii, fie că este vorba de puterea de la Bruxelles sau de la Washington.

În Statele Unite, mișcarea populistă vrea să restituie puterea poporului, statelor, nivelurilor de jos ale ierarhiei, revoltându-se în același timp față de expansiunea explozivă a globalizării, care se propagă de la clasa politică la Wall Street sau Silicon Valley. Toate acestea contribuie la mentalitatea globalistă a cărei mare festivitate o reprezintă Forumul de la Davos. Iar această mentalitate intră în contradicție cu interesele omului de rând. Aceasta este ceea ce unește popoarele din Statele Unite și Europa: schemele comportamentale ale elitelor noastre sunt comparabile.

Ați avut proiectul european al lui Jean Monnet, iar logica sa internă era de a edifica Statele Unite ale Europei. Putem compara atunci Italia cu Carolina de Sud, Franța cu Carolina de Nord, Spania cu Georgia sau Ungaria cu Maryland.

FOTO:  Macron, un globalist deghizat în patriot

Pe scurt, în această schemă nu ai decât unități administrative dependente de Bruxelles și de Banca Centrală Europeană (BCE), în nici un caz națiuni libere și independente.

Globaliștii văd în statul-națiune o etapă care trebuie depășită. Dimpotrivă, noi credem că statul-națiune este o bijuterie care trebuie șlefuită. Apoi, puterea de decizie trebuie să le revină cetățenilor, în funcție de realitățile lor naționale și în cadrul statului lor națiune suveran.

În fine, există un ultim aspect pe care l-am putut remarca mai ales la Congresul Mondial l Familiilor (Verona, 29-31 martie – n.r.). Există peste tot în lume o înflorire a valorilor tradiționale: o vedem la Trump, dar și la Marion Maréchal (nepoata lui Marine Le Pen – n.r.), la Salvini, la japonezi și bineînțeles la Bolsonaro. Este o revenire la structurile sociale tradiționale - familiale și culturale - ale națiunilor,.

- Ce perspectivă aveți în legătură cu apropiatele alegeri europarlamentare? Cum le răspundeți celor care vă acuză de ingerință?

- Aceste alegeri vor fi un punct de cotitură major în istoria europeană, și nu doar din punct de vedere politic. Această mișcare populistă de năzuință la suveranitatea națională a prins cu adevărat rădăcini. Dinamica sa este una mondială. Marea cotitură se va produce la viitoarele alegeri europene, când la urne se va înregistra un succes enorm în favoarea partidelor naționaliste.

În ceea ce privește ingerința mea, popoarele nu au nevoie de mine pentru a distruge partidele aflate la putere în țările lor.

 

Trump nu are contracandindat în 2020

- Și-a ținut Trump promisiunile? În ce relații mai sunteți astăzi cu el?

- Trump a înțeles importanța de a-și ține promisiunile în ochii oamenilor, începând cu construirea zidului, cea de a adapta Statele Unite la schimbările structurale în raport cu China și la încetarea conflictelor din străinătate, cum este cel din Afganistan. Dacă asculți discursul său despre starea națiunii de la începutul lui februarie, vei sesiza trei dimensiuni. Erau cele trei promisiuni centrale pe care le făcuse în 2016, iar „Establishmentului” Democrat și Republican nu îi rămâne altceva de făcut decât să i se opună în chestiunea zidului. Trump știe că acesta nu va fi construit în momentul realegerii sale. Dar cel puțin arată poporului american că se luptă împotriva imigrației. Iar oamenii își spun: „Face ceea ce ne-a promis”.

Dacă Trump continuă pe această linie, nu văd pe nimeni la ora actuală care să îl poată învinge în 2020.

Când sunt întrebat care mai este relația mea cu el, răspund că el se definește astăzi ca un naționalist și nu am fost niciodată atât de apropiați, deoarece, chiar când conduceam campania electorală, el nu s-a definit niciodată ca atare.

În ceea ce vă privește pe voi, francezii, trebuie să știți că Trump nu va distruge NATO; el iubește Franța, așa cum o iubesc toți americanii. Știm că nu am fi fost liberi și independenți dacă Franța nu s-ar fi numărat printre aliații noștri, căci noi avem memoria istoriei independenței noastre.

FOTO:  Înfrângerea lui Hillary Clinton de către Trump a reprezentat un cutremur pentru globalism

Criza financiară din 2008 a dus la criza politică de azi

- În opinia dumneavoastră, criza din 2008 a fost doar o criză economică și financiară sau a fost vorba de o criză morală mai profundă?

- Faceți astăzi o călătorie prin Franța sau America profunde, veți vedea că nici una dintre țările noastre nu și-a revenit cu adevărat după criza din 2008. Ca și cum această criză economică a atins într-un mod pervers și grav tocmai pe aceia care se aflau a priori cel mai departe de epicentrul său, cum ar fi de exemplu „vestele galbene”. Este o criză financiară care a dus la o criză economică și care astăzi duce la o criză politică. În opinia mea, cel mai bun indicator al putreziciunii morale a elitelor nu este criza financiară în sine cât reacția elitelor la această criză. Amintițivă că acești oameni au apelat la cele mai bune cabinete de avocatură, de contabilitate, de consiliere bancară. Elita elitelor de la Londra, Frankfurt și bineînțeles Wall Street nu avea în minte decât o idee: cum să se salveze.

 Concret, ce au făcut? Au deschis robinetele de lichidități, ceea ce s-a numit „quantitative easing”, pentru a pune capăt fricii de deflație. Au tipărit nu mai puțin de 4000 de miliarde de dolari pentru a se salva, în marele detriment al omului de rând.

Dacă astăzi aveți depuneri bancare care nu mai aduc nici un câștig să știți că este din cauza nivelurilor negative ale dobânzilor la care au recurs pentru a se salva pe ei înșiși. Totul pe spinarea omului de rând.

În opinia mea, tocmai refuzul elitelor de a-și recunoaște responsabilitatea și de a plăti consecințele este cel care declanșează astăzi revolta popoarelor. Uitați-vă la revolta de aici, din Franța. Este foarte legată de acest dezastruos Acord de la Paris prin care ați autorizat China, care este cel mai mare poluator de pe planetă, să polueze în continuare. Și cum cei bogați au beneficiat de reduceri ale impozitelor, „vestele galbene” sunt cele care trebuie să plătească pentru asta. Furia lor este de înțeles. Criza „vestelor galbene” este un exemplu perfect al putreziciunii morale a Partidului Davos și a elitelor.

 

Putreziciunea morală a „Partidului Davos”

 

- Ce numiți Partidul Davos? „Putreziciune morală” nu este un termen prea tare?

 - Vă voi da un exemplu care rezumă totul. În a treia săptămână a lui ianuarie 2017, au fost rostite două discursuri. Primul, la Davos, de președintele chinez Xi Jinping. Al doilea, câteva zile mai târziu la Washington de învestire a lui Trump. Să ne amintim că, prin victoria mișcării naționalist-populiste, globalizarea a suferit cea mai uluitoare înfrângere din istoria Statelor Unite – Hillary Clinton, globalistă notorie întruchipând această înfrângere - astfel că Partidul Davos și marile organe de presă mondiale au intrat în panică: „Ce se va întâmpla cu Trump, acest sălbatic care debarcă la Washington pentru a ne demola imperiul?”

În ceea ce-l privește pe președintele Jinping, a rostit un discurs care făcea apel la consolidarea globalizării. Invers decât Trump, Xi Jinping nu a suflat o vorbuliță despre faptul că acest sistem era toxic și că va transforma popoarele în praf și pulbere. Dimpotrivă, a venit să sublinieze rolul central pe care trebuie să-l aibă China într-o nouă globalizare. Atunci toți consultanții, toți bancherii, toți avocații, toată elita restrâmnsă de la Davos l-a aplaudat puternic și a strigat: „Xi este formidabil! Xi este salvatorul nostru!”.

La vremea respectivă, ei erau la curent cu faptul că un milion de uiguri fuseseră deportați de armata chineză în lagăre de reeducare și concentrare; erau la curent cu represiunea împotriva lui Dalai Lama și a budhiștilor din Tibet; erau la curent cu dezmembrarea Bisericii creștine în China, nevoită să treacă în clandestinitate pentru a supraviețui; erau la curent cu situația poporului chinez, redus la rolul de sclav al cadrelor Partidului Comunist. Știind toate acestea, l-au primit pe Xi ca pe un salvator, iar pe Trump ca și cum ar fi fost Diavolul în persoană. Care era singura greșeală a președintelui Trump? Că propovăduia o consolidare a sistemului westfalian și a statului-națiune.

FOTO: Xi Jinping la Davos 2019. Dictatorul chinez a făcut deliciul elitei financiare și bancare a lumii 

 Noi, americanii, ne ocupăm de țara noastră, așa cum dorim ca aliații și partenerii noștri să se ocupe de ale lor: „Make Italy great again!”, „Make Poland great again!”...

Dar toți l-au aplaudat pe Xi Jinping și au pretins că Trump este rău. Aceasta este putreziciunea morală care se află în inima Partidului Davos: au aclamat perfect conștienți o dictatură totalitară. În realitate, Davosului nu îi pasă decât de un singur lucru: banii. Nu ascultă de nici o autoritate morală. Îl venerează pe primul venit care cheltuiește suficient de mult cu onorariile de „consulting” sau cu serviciile bancare. Davos este fascinat de vițelul de aur, nu ascultă de nici o autoritate și, ca să fiu foarte sincer, datorită acestei slăbiciuni morale îl vom învinge.

 

(Traducerea și adaptarea: Adrian Pătrușcă. Titlul și intertitlurile aparțin redacției EvZ. Continuarea interviului în ediția noastră de mâine)