Pe 31 ianuarie 1967, Nicolae Ceaușescu i-a confirmat ambasadorului SUA la București că ar accepta rolul de mediator între americani și Vietnam. Discuția a avut loc înainte de deja cunoscutele întâlniri româno-americane de la sfârșitul anilor ’60.

 

O convorbire între doi oameni. Unul este liderul absolut al unei țări, celălalt un ambasador. Țara e mică, acoperită total de umbra unui mare imperiu, iar diplomatul reprezintă o mare putere a lumii, dar acum e atât de departe de ea, atât de mult în spatele liniilor inamice încât forța șefilor săi abia se face simțită. Totuși cei doi, la o discuție care la un moment dat alunecă dincolo de rigorile diplomației, pun bazele unuia dintre cele mai misterioase afaceri politice din România ultimilor 50 de ani: a fost sau nu important Nicolae Ceaușescu în politica externă a marilor puteri din vremea sa?

Stenograma discuției din 31 ianuarie 1967 dintre Nicolae Ceaușescu, care abia preluase puterea după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, și Richard Davis, ambasadorul în România al președintelui american Lyndon Johnson, este importantă, discuția având loc înaintea vizitei lui Ioan Gheorghe Maurer la Washington, în iunie 1967, moment considerat până acum ca fiind primul demers public prin care România își manifesta relativa independență față de URSS. Totuși, trebuie spus că audiența pe care Ceaușescu i-a acordat-o lui Davis venea după ce, pe 22 octombrie 1966, ministrul de Externe Corneliu Mănescu îi transmisese ambasadorului american la ONU, Arthur Goldberg, disponibilitatea României de a media discuții între Washington și Hanoi. Evident, disputa era legată de războiul din Vietnam.

Discuția din ianuarie 1967, era prima confirmare directă pe care o primeau americanii direct de la Nicolae Ceaușescu privind faptul că mesajele transmise de diplomații români aveau girul său.

 

După o discuție la vânătoare cu Chivu Stoica

Stenograma discuțiilor avute cu ocazia primirii de către tovarășul Nicolae Ceaușescu a ambasadorului S.U.A. la București, Richard H. Davis, în ziua de 31 ianuarie 1967.

Discuțiile au început la ora 12,00.

Dl. Richard H. Davis:

- Vă mulțumesc, domnule secretar general, pentru faptul că m-ați primit. Știu cît de ocupat sînteți și apreciez această posibilitate de a avea, pentru prima dată, o convorbire cu dv.

Originea rugăminții mele de a vă vedea, domnule secretar general, derivă din convorbirea avută la 22 ianuarie cu președintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, și ministrul de externe Mănescu, în tren, după vînătoarea organizată pentru șefii misiunilor diplomatice acreditați la București.

Una din întrebările puse cu acest prilej de ministrul de externe Mănescu a fost dacă guvernul S.U.A. înțelege corect politica României. I-am răspuns atunci – că administrația, guvernul S.U.A. înțelege cu adevărat politica guvernului român, că noi am urmărit cu mult interes pașii întreprinși de România în ultimii ani în ce privește consolidarea independenței sale naționale, am urmărit măsurile întreprinse de România în vederea stabilirii unor relații bune cu toate țările și, de asemenea, eforturile și și contribuția pozitivă adusă de România la slăbirea încordării, considerînd că aceasta reprezintă, în același timp, o contribuție la reglementarea problemelor litigioase și îmbunătățirea relațiilor dintre toate țările.

Însă, în special un aspect al convorbirii noastre, în legătură cu Vietnamul, a fost motivul care m-a făcut să solicit această întîlnire, pentru a avea posibilitatea de a explica poziția noastră.

În tren, am discutat cu președintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, și ministrul de externe Mănescu problema Vietnamului și alte probleme conexe. Am raportat asupra acestei convorbiri la Washington, așa după cum mă rugase ministrul de externe. Tocmai de aceea am rugat să fiu primit la dv., pentru că guvernul țării mele continuă să manifeste un interes acut față de orice pas care ar putea duce la o reglementare pașnică și la instaurarea păcii în Vietnamul de sud.

Obiectivul nostru, însă, rămâne de a pune capăt tuturor luptelor, tuturor ostilităților și manifestărilor de violență. Întrebarea este, cum să începem? Am încercat frecvent, prin toate mijloacele pe care le-am putut imagina, să aducem această problemă la masa tratativelor.

Dacă îmi permiteți să expun foarte pe scurt poziția noastră. Sîntem pregătiți să ducem discuții sau negocieri, fără nici un fel de condiții prealabile, sau pe baza acordurilor de la Geneva, așa cum am menționat mai înainte. Statele Unite ale Americii nu doresc să-și continue, sub nici o formă, prezența militară în Vietnamul de Sud.

M-am referit la începutul discuției la convorbirea pe care am avut-o cu președintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, și cu ministrul afacerilor externe. Ministrul Mănescu a spus, în legătură cu necesitatea încetării bombardamentelor asupra Vietnamului de nord, că S.U.A. cer mereu un semnal care să arate ce se va întîmpla după aceasta. El a arătat că încetarea bombardamentelor ar putea duce la negociei în vederea realizării unei reglementări pașnice și că, de fapt, un asemenea semnal a fost deja dat.

Aici trebuie să menționez două puncte esențiale. Statele Unite ale Americii nu pot în nici un caz să oprească bombardamentele în schimbul unui simplu acord de a purta discuții.

Aș dori să fac cîteva observații pe marginea acestor două puncte, pentru a încerca să le clarific. Noi nu gândim în termenii unei declarații scrise sau categorice din partea Hanoiului. Înțeleg dificultățile pe care le-ar avea Hanoiul de a recunoaște în mod deschis ceea ce face în Vietnamul de sud.

Ceea ce ne interesează este o informație substanțială oarecare, primită dintr-o sursă de încredere, în ce privește poziția Hanoiului. Cu alte cuvinte, am dori să avem în prealabil un tablou mai mult sau mai puțin clar, care să ne dea de înțeles ce ar întreprinde Hanoiul ca răspuns la aceste măsuri întreprinse din partea noastră.

Deci, în concluzie – avînd în vedere discuția avută cu președintele Chivu Stoica și ministrul de externe Mănescu, faptul că guvernul dv. Este la curent cu poziția Hanoiului, ca și interesul profund pe care îl manifestă în continuare guvernul meu de a se ajunge la o soluție trainică, pașnică, iar nu la o victorie militară – sînt sigur că guvernul meu ar aprecia foarte mult orice comentariu sau observație pe care dv., domnule secretar general, ați dori să le faceți.

 

Notă: Stenograma discuției din ianuarie 1967 figurează în arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR, dar și americanii de la Institutul Wilson o citează în istoria recent desecretizată a conflictului din Vietnam. În redare, am păstrat ortografia și modul de adresare al stenografei care a transcris convorbirea. Mai trebuie spus că e simplă coincidență, nu neapărat nefericită, că acest material apare astăzi, când politica noastră externă a fost supusă la grele încercări în Parlamentul European.

 

„Este foarte greu de explicat de ce se găsesc S.U.A. în Vietnam”

Tov. Nicolae Ceaușescu:

Eu aș dori să exprim întîi plăcerea mea pentru această discuție cu dv., domnule Davis, ca ambasador, ca ambasador al Statelor Unite ale Americii la București.

Deși ați început cu cîteva aprecieri asupra politicii României, eu voi lăsa aceasta mai la sfîrșit și aș dori să încep direct problema Vietnamului.

Sigur, poziția noastră asupra cauzelor sau modului cum s-a ajuns la acest conflict este cunoscută și nu aș dori să mai expun această poziție. De altfel și domnul ambasador a subliniat că aici pozițiile noastre sînt deosebite.

Desigur că este foarte greu de explicat de ce se găsesc S.U.A. în Vietnam; de altfel, lucrul acesta nu este înțeles nici chiar de toți cetățenii americani; nu mai spun de alte guverne, de alte popoare, care nu înțeleg - și le este greu să înțeleagă – de ce S.U.A. și-au trimis trupele în Vietnam. Motivul acesta, al apărării Vietnamului împotriva unei agresiuni străine nu-și găsește, cel puțin după cunoștința mea, nici o justificare. Nu cunosc ca vreo altă țară să fi amenințat într-un fel sau altul independența Vietnamului. Mă refer la o amenințare militară.

În ce privește obiectul acțiunilor Statelor Unite ale Americii, eu aș dori să exprim considerentele pe care le am fără multă diplomație; mă pricep puțin la diplomație și, de altfel, aceasta este o problemă unde lucrurile trebuie spuse cît mai clar. Domnul ambasador a prezentat obiectivul actual al S.U.A., în sensul că se urmărește să se pună capăt luptelor și să se realizeze în Vietnam o pace trainică.