Radu Boroianu, „ultimul boier liberal” cum l-a caracterizat jurnalistul Mirel Curea, are privilegiul să fi prins vremurile când România era parte activă în istorie. Prezentul îl întristează, în special lipsa de repere și de eroi care a urmat în cei 30 de ani care au trecut de la Revoluție. Vede în liberalism mai puțin o apoteoză a economiei și mai mult o filosofie care are omul în prim plan și devenirea lui prin cultură.

Unul dintre liderii partidului istoric și-a lansat recent amplul volum de memorii „Despovărarea. Simțuri și instincte”. „Istoricii nu vor putea să se refere la ultimii 30 de ani dacă nu au în bibliografie și această carte. Puține memorii sunt bine scrise”, a comentat moderatorul emisiunii EVZ Istoric, care a remarcat că volumul te te duce cu gândul la operele unor Petru Dumitriu sau Radu Tudoran.

„Românii nu au fost dăruiți întotdeauna cu darul caracterului”

Dincolo de apartenența prin familie la o veche familie boierească liberală, Radu Boroianu crede cu tărie în valorile liberalismului și în caracter - de a cărui volatilitate leagă ratarea unor șanse în destinul României.

„Cei de care vorbesc au fost formatorii mei, oameni de mare caracter. Dăruiți cu multe daruri de Dumnezeu, românii nu au fost dăruiți întotdeauna cu darul caracterului. Multe lucruri au fost împiedicate tocmai din acest joc destul de dubios din spatele caracterelor. Câte un erou e trădat, regăsim în istoria României. Ne pierdem în interese personale. O elită adevărată se dedică propășirii neamului. Printre noi au fost cândva mari făptuitori, nu foarte mulți.

Ținem cont prea mult de ce zice altul

E păcat că nu suntem frământați de această ușurință pe care o arătăm când e vorba de caracter. În ultimii 30 de ani nu avem niciun mare făptuitor. Nici a pune totul pe seama istoriei sau a Occidentului, mai nou americanilor... Au fost și complicități în unele cazuri rare, dar ca să ajungi să ai complicități trebuie ca tu să reprezinți o valoare. (...) Suntem singurii care ne dăm cu piciorul la evoluția firească a națiunii pentru că națiunea e un construct, poporul nu, limba nu. Nația e un construct.

Bine am făcut că suntem în UE, dar odată ce am fost admiși nu ne mai simțim datori să ne preocupe poziția țării noastre în lume. E un fals grolosan, e o necunoaștere multiplă a situației geopolitice. Ținem cont întotdeauna de ce zice altul”, explică fostul parlamentar și diplomat cu luciditate.

Îl mai întristează faptul că România nu își apreciază suficient valorile. „Nu se creează mediul necesar pentru promovarea calităților tale speciale. Populația are calități ieșite din comun, dovada că mulți se remarcă pretutindeni pe unde se duc. Principala calitate a oamenilor de pe acest pământ e creativitatea”.

„Curajul meu a fost limitat, dar au fost întâmplări reale”

Invitatul a ieșit în stradă la evenimentele din Decembrie 1989, când era director adjunct la Teatrul Țăndărică: „Am plecat cu 3-4 colegi la așa-zisa Revoluție. A fost o nevoie fizică și un îndemn sufletesc al câtorva dintre noi. Curajul meu a fost limitat, dar au fost întâmplări reale. Spre deosebire de mulți memorialiști români, încerc să nu pun sub preș adevăruri obiective. Sunt adevărurile mele”.

Ediția integrală a interviului poate fi urmărită aici: