Invitatii EVZ
Stare de urgență sau stare de alertă? Virusul nu dispare prin ordonanțe militare. Editorial exclusiv de Călin Popescu-Tăriceanu
în România circulă cel puțin câteva sute de mii de români care, fără să știe, transportă virusul din loc în loc. Dacă nu sunt testați la timp nu vor trece mai mult de câteva săptămâni și vom fi în aceeași situație ca și azi. Sau mai rău.
Una dintre acțiunile care le-a scăpat în totalitate din vedere, sau au evitat-o deliberat, este de a crea, la nivel local, capabilitate de răspuns la acest gen de crize. Acest gen de criză nu poate fi gestionat doar prin ordine polițienești ci, mai degrabă, prin implicarea comunității locale. Cum, la fel, reluarea activităților nu poate fi făcută prin dispoziții militare ci printr-o comuniune între cetățean, mediul de afaceri și autorități locale.
Eu cred că decizia de a gestiona totul de la București vine strict dintr-o nevoie electorală. După ce au ignorat pandemia spunându-ne că e doar o simplă răceală, după ce s-au ținut de alegeri anticipate când în Italia erau mii de morți și carantina era instalată în jumătate de țară, d-nului Iohannis și “Guvernului Meu” nu le-a rămas decât o singură șansă: să arate românilor că noi avem mai puțini bolnavi și mai puțini decedați chiar decât țări mai mari și mai bogate.
În numele acestui interes electoral au strâns totul într-o singură mână, au decis să testeze un număr infim de persoane tocmai ca să nu avem un număr mare de infectați. Adică să ne furăm singuri căciula! De parcă dacă nu-i testăm pe cei bolnavi ei nu vor mai fi infectați și nu vor mai îmbolnăvi fiecare alți 10-20 de români!
Ne puteți urmări și pe Google News
Iar ca să țină totul secret au inventat Grupul de Comunicare Strategică, prin care au interzis orice fel de comunicare la nivel local și ne-au făcut prizonierii știrilor controlate de către ei. Dacă comunicarea s-ar fi făcut la nivel local am fi avut ocazia să știm câți români au fost testați ( număr de persoane, nu doar număr de teste) și am fi realizat cât de nepregătiți suntem pentru revenirea la realitate. O transparență reală și o implicare a autorităților locale ar fi dat șansa comunității să-și ia măsurile pe care le consideră necesare.
Ca să nu mai zic că, pe termen lung, o astfel de decizie de transfer de autoritate de la central la local ar fi putut fi premergătoare unei viitoare măsuri de descentralizare accelerată, ca parte a reformei naționale.
În consecință, nu cred că este o idee bună ca revenirea la viață normală să fie făcută tot sub mâna celor care s-au dovedit incapabili să anticipeze sau să gestioneze criza. Nu văd ce calendar de revenire sau ce rețetă fabuloasă care să se potrivească la orice comunitate ar putea ei să ne dea.
Decizia de repornire trebuie să revină comunităților locale, la companii și antreprenori care să hotărască ce pornesc și cum pornesc, să-și ia măsuri de testare masivă, să ia măsuri de izolare în caz de nevoie. Mai devreme sau mai târziu tot acolo vom ajunge: la responsabilitatea individuală și de grup. Singură realizare a acestei perioade de izolare este că am conștientizat, cei mai mulți, că nu e de glumă cu virusul și că normalul de mâine va fi diferit față de cel dinainte de pandemie.
Îi îndemn pe dl Iohannis și pe “Guvernul Meu” să pregătească transferul autorității de la nivel central la cel local. Să-i elibereze de îngrădirile bugetare, să-i lase să facă ce e bine pentru comunitățile pe care le păstoresc. Să terminăm cu starea de urgență la nivel național după 1 mai, să se păstreze doar acolo unde sunt focare, să se mărească gradul de testare pentru că virusul nu va dispărea doar pentru că ei îl ascund.
Vreți sau nu vreți să recunoașteți, în România circulă cel puțin câteva sute de mii de români care, fără să știe, transportă virusul din loc în loc. Dacă nu sunt testați la timp nu vor trece mai mult de câteva săptămâni și vom fi în aceeași situație ca și azi. Sau mai rău.
Recomandările noastre
