Spitalele în care avortează şi femeile care nu sunt gravide, iar bolnavilor li se taie picioarele sănătoase

Că în spitalele româneşti intri cu o boală şi ieşi cu trei, este binecunoscut. Sau că doctorilor noştri le place la nebunie operaţia de apendicită şi o exersează şi la o banală durere de burtă (că oricum apendicele e organul care nu foloseşte la nimic), iarăşi se ştie.

Mai nou, vedem că se poate şi altfel. Să intri întreg şi să ieşi fără o mână sau eventual fără un picior. Ieri, un copil de şapte ani s-a trezit dintr-o operaţie aparent simplă cu cicatrici cât degetul la ambele picioare, deşi el ştia că şi-a fracturat doar unul. Medicul care trebuia să îi scoată tija metalică pe care tot el i-o aplicase i-a tăiat mai întâi piciorul sănătos şi pentru că n-a găsit nici urmă de tijă în picior, a trecut la celălalt. Pe bună dreptate, părinţii au depus plângere la Colegiul Medicilor, care cel mai probabil îl va sancţiona pe neatentul care a încurcat picioarele cu o mustrare scrisă, un avertisment sau cu o altă măsură disciplinară care nu-i va încălzi câtuşi de puţin nici pe părinţi, nici pe copilul „însemnat”. Din nefericire, spitalele sunt pline de picioare, mâini sau urechi încurcate. Acum doi ani, un bărbat de 79 de ani a fost operat de medicii de la Spitalul Colţea din Bucureşti la urechea stângă în loc de cea dreaptă, lăsându-l aproape surd. Când s-a trezit din anestezie, omul a fost şocat. Doctorul nu şi-au recunoscut greşeala, iar bărbatul şi-a dat singur seama de eroare după bandaj şi balta de sânge de pe pernă. Chiuretajele „în lipsă”- în lipsa sarcinii – sunt şi ele la modă în spitalele autohtone. Acum câţiva ani, un medic de la Maternitatea Cuza Vodă Iaşi a fost trimis în judecată după ce i-a făcut avort unei paciente, fără ca aceasta să fie însărcinată. Cum era de aşteptat, chiuretajul a dat naştere unor complicaţii severe, perforaţie de uter şi de intestin gros, care i-au distrus viaţa pacientei. Un alt caz care seamănă izbitor cu acesta este cel al unei românce stabilite în Belgia, căreia medicii belgieni i-au făcut avort, acum doi ani, în loc să o opereze la mână. Marea diferenţă dintre spitalele româneşti şi cele din străinătate e că acestea din urmă îşi recunosc greşeala şi sunt largi la pungă când vine vorba să ofere despăgubiri pentru victimele mutilate. În Vest, poliţa obligatorie de malpraxis a medicilor nu e numai pe hârtie, iar asiguratorii chiar oferă sume consistente pacienţilor. Totul se face discret, amiabil, fără tam-tam şi, mai ales, netelevizat. „Acolo nu umblă jurnaliştii brambura prin spitale”, încerca să o dea la întors un mare oficial din Sănătate. I-aş spune că problema nu se pune nicidecum aşa. În Occident, oamenii nu caută disperaţi presa ca să-şi facă dreptate, pentru simplul fapt că nici n-ar avea nevoie. Pentru o confuzie precum cea petrecută din Belgia, se acordă peste 500.000 de euro despăgubiri. În ţara noastră, într-un caz asemănător, când un copil a fost operat de un medic de la „Grigore Alexandrescu” de apendicită, deşi el avea probleme cu rinichii, s-au acordat despăgubiri fabuloase în valoare de...1.000 de euro! Da, a greşi e omeneşte, dar dacă nu au ţinere de minte şi nu sunt dispuşi să plătească pentru asta, n-ar strica, totuşi, ca doctorii noştri să înceapă şi ei să se semneze pe picioarele şi pe mâinile care trebuie cu adevărat operate, la vizita de seara, aşa cum fac colegii din America!