După incidentul de la casino, serviciile germane l-au trimis pe Dusko în SUA, cu scopul de a crea şi acolo o reţea eficace de spioni. A fost momentul în care MI5 şi MI6 i-au informat pe omologii americani, „împrumutându-l” astfel pe charismaticul spion. Conform unui interviu acordat după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, naziştii erau interesaţi în mod special de informaţiile despre baza navală de la Pearl Harbor.
Informaţiile au fost prezentate de Dusko celor de la FBI, dar directorul J. Edgar Hoover nu le-a luat în seamă, atitudine pusă şi pe seama faptului că acesta manifesta neîncredere totală în străini. Totuşi, la câteva luni după semnalul de alarmă tras de Popov, Japonia a atacat baza navală de la Pearl Harbor.
Cei mai mulţi istorici cred că mai-marii naziştilor nu aveau nicio idee despre intenţiile japonezilor, dar din povestirile lui Popov reiese că exista cineva în spionajul german care ştia detaliile planului. Niciodată nu s-a putut dovedi cine a fost acea persoană. Atacul bazei navale însemna că SUA erau în război, iar planul britanicilor de a-i învinge pe nazişti avea şanse şi mai mari de reuşită.
Cea mai mare lovitură a lui Popov
Mai departe, Popov şi alţi agenţi dubli au fost puşi de Aliaţi să îi convingă pe nemţi că marea debarcare nu va fi în Normandia ci la Dieppe sau Calais. A fost o treabă atât de bine făcută încât naziştii, chiar şi după ce atacul Normandiei începuse, şi-au păstrat diviziile de rezervă crezând că mutarea tactică a Aliaţilor este doar o momeală. În cele din urmă, ezitarea aceasta i-a costat scump pe oamenii conduşi de Hitler.
Aceasta a fost cea mai importantă lovitură dată de Dusko celor care îi subjugaseră ţara şi care a schimbat decisiv istoria lumii. În 1945, la finalul războiului, Popov s-a stabilit în Franţa, iar la începutul anilor 1970 a lansat un volum de memorii despre viaţa de spion, „Spionaj-contraspionaj”. În afara acestui episod, a dus o viaţă departe de reflectoarele în lumina cărora arsese încă din adolescenţă, în briza seducătoare a Adriaticii…
Din cauza vieţii udate din plin cu alcool şi mult tutun, Popov a plătit ultimul tribut în 1981, când familia şi-a luat adio de la el. Povestea lui nu avea să moară, totuşi. Ofiţerul Fleming, devenit mai târziu Sir Ian Flemming, nu a rămas indiferent în faţa acestor detalii spectaculoase şi aşa l-a creat pe nemuritorul agent 007, Bond, James Bond.
Recomandările noastre
