George Tomaziu s-a născut la Dorohoi în 1915, mama sa, Lucreția, fiind verișoara marelui compozitor George Enescu. Datorită apropierii de Enescu care îi era și naș, George Tomaziu a cochetat de la o vârstă fragedă cu muzica, însă adevărata sa vocație a fost pictura – la patru ani și-a făcut primul autoportret. Odată cu trecerea timpului a devenit din ce în ce mai apropiat de George Enescu, participând la aproape toate seratele și reuniunile din casa acestuia.

După ce a terminat studiile facultății de Arte Frumoase din București, prin 1937, Tomaziu a fost dus la Paris de George Enescu, care l-a introdus în lumea artiștilor. Din toamna lui 1938 și până în primăvara lui 1939 a trăit în Germania, astfel încât a cunoscut pe viu dictatura național-socialistă impusă de Hitler. A devenit un critic al nazismului în care vedea răul în forma sa pură. Drept urmare, atunci când a revenit acasă, la București, nu i-a fost greu să aleagă tabăra de partea căreia să lupte.

Recrutat de un profesor în studii bizantine

Prin 1941, o fostă colegă de facultate i-a vorbit despre un francez susținător al generalului de Gaulle pe numele său Alexander Eck.

Profesor de studii bizantine și slave, invitat de Nicolae Iorga să suțină o serie de cursuri la Universitatea din București, Alexander Eck a fost mobilizat la începutul celui de-al doilea război mondial în serviciile de spionaj franceze, cu rang de căpitan. După capitularea Franței, în iunie 1940, a început să lucreze pentru serviciul de spionaj britanic MI6, în România.

Misiunea sa a fost să pună pe picioare o rețea de spionaj care să strângă informații despre mișcările trupelor germane și despre ofensiva din Rusia. A reușit acest lucru apelând la mai mulți cetățeni francezi rezidenți în România, dar și la câțiva români, între care și George Tomaziu.

Prima misiune sa misiune, după ce a început să lucreze ca agent pentru Alexander Eck a fost să ducă o scrisoare, la Craiova, unui alt membru al rețelei și să revină cu un răspuns. Pentru această misiune a primit bani de călătorie.

George Tomaziu s-a achitat cu brio de sarcină, astfel că a început să fie folosit și la culegerea informațiilor din teren, despre pozițiile și mișcările trupelor germane. După ce s-a pus la curent cu semnele de identificare ale unităților armatei naziste, el a început să se deplaseze prin țară, folosindu-se de acoperirea de pictor,  pretextând că își caută modele și locații în care să-și exercite arta.

În umbra soldaților germani

În realitate, George Tomaziu își petrecea timpul urmărindu-i pe soldații germani. Avea obiceiul să memoreze insignele și însemnele distinctive după care, adăpostindu-se în vreo cafenea sau în câte un loc mai retras, le desena din memorie. Își petrecea timpul urmărind unitățile de soldați germani până la barăcile în care erau cantonate, notându-și numărul acestora.

Ca măsură de precauție, la fel ca în filmele clasice de spionaj, își scria rapoartele pe bucăți de hârtie impregnată cu substanțe inflamabile, care luau foc imediat ce erau apropiate de o sursă de căldură. Ulterior, rapoartele erau fotografiate, iar negativele erau trimise printr-un curier diplomatic turc la agenția MI6 din Istambul.

În 1942, după ce România a intrat în război, alături de Germania, împotriva Rusiei, George Tomaziu s-a deplasat la Odesa, oraș aflat sub administrație românească, unde a început să culeagă informații sub acoperirea de secretar artistic al Operei locale. Din Transnistria, a trimis rapoarte despre pregătirile pentru ofensiva din Caucaz.

Nu a rezistat foarte mult, iar după un timp, în toamna lui 1943, a revenit la București unde a continuat să picteze. În casa sa a fost instalat un post de radiotransmisii operat de doi prizonieri polonezi care transmiteau periodic, la Londra, informații despre trupele române.

Prima arestare, în regimul Antonescu

În iunie 1944, Alexader Eck a fost trădat de un colaborator, un anume Constantin Poltzer. Eck și membrii rețelei sale, între care și George Tomaziu, au fost arestați și duși la Odobești pentru cercetări. Aici au fost bătuți și înfometați, ca să dezvăluie toate detaliile activității de spionaj. Alexander Eck a recunoscut că este șeful rețelei MI6 din România, iar George Tomaziu a confirmat că face parte din aceasta.

La intervenția nașului său, George Enescu, pe lângă mareșalul Ion Antonescu, George Tomaziu și ceilalți membri ai rețelei MI6 au fost transferați la închisoarea Malmaison din București, unde au avut un regim foarte relaxat.

Au stat în închisoare doar câteva săptămâni, până în dimineața zilei de 24 august 1944, când au fost eliberați, imediat după lovitura de stat din 23 august 1944. Imediat, Alexander Eck a fost plasat într-un avion cu destinația Istambul, fiind retras din România, în vreme ce George Tomaziu a revenit la vechea sa dragoste, pictura.

În noul număr al revistei Evenimentul Istoric ce apare din 29 mai
la punctele de difuzare ale presei, descoperi amănunte despre
afacerea ”Peregrinii ” și modalitatea prin care Nicolae Ceaușescu
a reușit să obțină fabuloasa sumă de 6 milioane de dolari.

 Băgat la pușcărie de comuniști

După ocuparea României de către trupelor sovietice, rețeaua MI6 a continuat să-și desfășoarea activitatea schimbându-și obiectivele. La scurtă vreme, George Tomaziu a fost contactat de un alt agent care i-a propus să-și reia activitatea clandestină și l-a pus în legătură cu noul reprezentant al MI6, Ivor Porter.

George Tomaziu a început să facă rapoarte despre pozițiile și mișcările trupelor sovietice cantonate în zona de sud a țării, de-a lungul Dunării. În câteva rânduri, dat fiind că deplasările dintr-o localitate în alta nu mai erau la fel de ușor de realizat, a apelat și la ajutorul unui prieten de încredere care i-a furnizat toate informațiile de care avea nevoie.

A rezistat până în 1950, când a fost descoperit și arestat de Securitatea comunistă care l-a acuzat de înaltă trădare. În momentul arestării, comuniștii i-au confiscat toată corespondența sa cu George Enescu.

Pe 22 noiembrie 1950, George Tomaziu a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, pentru înaltă trădare, fiind acuzat că a făcut spionaj în favoarea Marii Britanii. A trecut prin închisorile de la Aiud, Pitești și Gherla, fiind eliberat în 1963.  Până în 1969 a trăit din vânzarea picturilor pe care i le comandau diplomații străini de la București. În 1969 a reușit să plece din țară și să se stabilească la Londra și, mai apoi, la Paris.

S-a stins din viață în 1990, la Paris, pe 3 decembrie, la aproape un an de la căderea comunismului.