Pe 1 octombrie guvernul regional catalan a convocat un referendum, declarat ilegal de Curtea Constituțională a Spaniei. Va folosi Madridul forța?

Cu trei săptămâni înainte de referendumul privind ruperea Catalonia de Spania (o uniune care datează de 500 de ani, nici guvernul spaniol, nici cel catalan nu discută argumentele pro și contra secesiune.

În schimb, dezbaterile se concentrează aproape exclusiv în jurul legalității dreptului de secesiune.

Președintele Cataloniei, Carles Puigdemont, sprijinit în parlamentul regional de o majoritate separatistă, a promis că nu va renunța la organizarea referendumului pe 1 octombrie, declarat ilegal de Curtea Constituțională a Spaniei.

Totuși, și Puigdemont și cabinetul lui evită să vorbească prea mult despre viitorul stat catalan, preferând să se concetreze pe campania de organizare. Deviza lor este că trebuie să li se permită cetățenilor să-și decidă viitorul, nu să le fie dictat de la Madrid.

În același timp, guvernul spaniol invocă argumentele legale, premierul Mariano Rajoy repetând că va face „tot ceea ce este necesar” pentru a împiedica organizarea referendumului.

Spania se află în fața uneia dintre cele mai grave crize din ultimii zeci de ani, scrie Politico. Mulți membri ai regimului sunt îngrijorați că situația ar putea degenera în tulburări masive de stradă și se întreabă cum va proceda Rajoy pentru a împiedica votul fără a recurge la măsuri drastice – cum ar fi preluarea controlului asupra guvernului regional.

„Vreau o țară corectă, mai socială și stângistă, și cred că ceea mai bună cale de a o avea este despărțirea de Spania”, spune Marc Becat, de 22 de ani, care lucrează în domeniul vânzărilor. „Spania mi s-a părut dintotdeauna cam conservatoare, nu doar la nivel politic, ci și ca mentalitate.”

Însă în calea împlinirii visului lui Becat stau o serie de obstacole legale.

Puigdemont și alți oficiali catalani sunt cercetați de justiție pentru organizarea referendumului și ei riscă pedepse cu închisoarea. Ministerul Public a dispus poliției să monitorizeze activitățile legate de vot: o tipografie și o sală de presă au fost închise în ultimele zile, fapt ce a provocat proteste publice.

Sute de primari din Catalonia au sfidat decizia justiției și și-au oferit sprijinul pentru organizarea referendumului, în vreme ce alții, mai ales din orașele mari, au refuzat să o facă.

În ciuda acestor tensiuni organizatorice, există prea puține dezbateri politice despre motivele care au determinat un număr important de catalani (circa 41%, potrivit Centre d’Estudis d’Opinio, finanțat de guvernul catalan) să dorească ruperea de Spania.

Cercetarea CEO enumeră printre motivele invocate de cetățeni: dorința pentru o autonomie mai mare (26%), credința că în Catalonia va fi mai bine dacă este liberă (23%) și dorința pentru un nou model de conducere a țării (19%).

Forțele unioniste din Catalonia, ca și guvernul spaniol, îi acuză pe separatiști că alimentează populația cu minciuni și cu un val de informații distorsionate, cu scopul de a agrava sentimentele de victimizare ale catalanilor față de spanioli. Totuși, nici unioniștii nici guvernul nu s-au dovedit capabili să combată aceste percepții, fie ele bazate pe fapte reale sau false.

Mizând mai ales pe economia sa, Catalonia are 16% din populația țării și generează 20% din PIB.

„Toți banii și toate taxele care se duc azi spre guvernul spaniol vor rămâne în Catalonia”, spune Ana Marti Beneventi, o pensionară de 78 de ani din Barcelona. „Este ca și cum un fiu vrea să plece de acasă, el fiind cel care aduce banii. Normal că părinții nu vor să-l lase să plece.”

„Cu activitatea în sectoarele industriale, cu exporturile și cu personalitatea catalană am putea construi o țară unde poporul ca ajunge ca în câțiva ani să trăiască mai bine decât în Elveția”, declară Gabriel Maestro, un fost inginer de 74 de ani.

Alți separatiști subliniază mai ales diferențele culturale și o agresivitate a guvernului central.

„Credem că suntem diferiți în Catalonia, iar drepturile noastre sunt călcate în picioare”, spune Mari Angels Cubillo, o casnică de 47 de ani.

„Majoritatea familiilor cu rădăcini catalane nu s-au simțit niciodată spaniole”, adaugă Roser Brustenga, un funcționar de 62 de ani, care susține că o Catalonia independent își va păstra limba și cultura pe care „guvernul actual încearcă să le distrugă”.

Cea mai mare parte a catalanilor pot să vorbească atât catalana cât și spaniola, ambele fiind limbi oficiale. Catalana este principala limbă în școlile din regiune, însă justiția a decis acum câțiva ani că școlile sunt obligate să predea în spaniolă dacă elevii cer acest lucru.

Secesioniștii văd în acest lucru un atac la adresa limbii lor.

Mulți catalani destestă guvernul conservator și Partidul popular al lui Rajoy: „Mai presus de toate, este vorba de Partidul Popular, îl urăsc pur și simplu”, spune Alex Flores, un student de 21 de ani. „Sunt foarte de dreapta și dacă te uiți la ce votează oamenii aici, în Catalonia, este vorba de o cu totul altă ideologie.”

Luni, la Barcelona, de ziua Cataloniei, au ieșit în stradă un milion de oameni, potrivit cifrelor oferite de poliție, pentru a-și manifesta sprijinul față de referendum.

„Ceea ce nouă, catalanilor, ni se pare uluitor este că nu există nici o reacție a comunității internaționale la faptul că suntem împiedicați să votăm”, spune Marta Alsina, o profesoară de 46 de ani.

Iar Josep Maria Alventosa, un arhitect de 70 de ani, adaugă:

„Sunt încrezător că începând cu 2 octombrie lucrurile se vor schimba, chiar și dacă referendumului nu are loc.”