Un fost inginer constructor, prezent încă din anii ’60 în portul Constanţa, face radiografia istorică a zonei şi a şpăgilor semnalate, recent, de arestările făcute de poliţişti.

Are 75 de ani şi din 1960 munceşte în port. A fost şef al secţiei Căi Navigabile din cadrul Direcţiei Navigaţie Maritimă Constanţa. Este, practic, părintele noului Port Constanţa, dezvoltat în prelungirea celui început de Saligny în 1896. "Evenimentul zilei" continuă seria de articole despre "Portul Şpăgii", începută ieri, cu mărturia unuia dintre cei mai vechi ingineri care au lucrat printre vapoarele ancorate la Con­stanţa. Un om care a văzut şi auzit multe în anii petrecuţi aici.

Îl cheamă Petre Covacef şi e dobrogean pursânge. De fapt, e cam bulgar de fel, că un strămoş de-al său a fost preot la Kustendge, aşa cum numeau turcii, stăpâni peste Dobrogea la mijlocul secolului trecut, oraşul Constanţa, urmaşul direct al anticului Tomis: "Numele meu se traduce prin "Potcovaru" şi stăbunicu’ a fost membru în Guvernul provizoriu al Bulgariei, la 1877".

"Am fost omu’ cu stabilopozii", se laudă domnul Covacef, care se recomadă, pe dosul cărţii de vizită cu porecla: "Nea Petrică Stabilopod". "Nu recunosc administraţia ctuală, începând cu 2005 încoace! Atunci a plecat Gică Moldoveanu, ultimul director adevărat al portului care i-a moştenit pe nea Vasile Pistolea şi pe Nicolae Bătrânu! Ăştia sunt venetici, cum a fost şi Mironescu!", se revoltă inginerul constructor. Cam are dreptate ţinând cont că în ultimi şase ani portul a avut patru şefi. S-au furat şi stabilopozii

Până să se şcolească în construcţii, nea Petrică Stabilopod a fost căpitan de geniu şi şef peste toate cazematele de pe litoral. "Sunt cel care a lucrat de la început până la terminarea "poligoanelor de tragere" ale betoanelor pentru stabilopozi", se umflă în pene inginerul pensionar.

Se îmbufnează dintr-odată: "Pe 27 septembrie 1909 a fost inaugurarea portului făcut de Saligny, în prezenţa Regelui Carol I. Peste o sută de ani, în aceeaşi zi, domnii din conducerea portului, Ministerului Transporturilor, Guvernului şi Preşedintelui, marinari de meserie, n-au catadicsit să aniverseze centenarul! Şi, putem spune, Portul Constanţa a fost găina cu ouă de aur a economiei româneşti!". Economie din care s-a furat pe rupte: "Au furat şi stabilopozi! Foarte recent! Şi i-au exportat..., mi-au raportat paznicii poligoanelor", se indignează, în limbaj cazon, tăticul stabilopozilor. Părintele portului modern

Portul avea 274 de hectare pe timpul lui Saligny. “În ’90, avea 2.000 şi, în 20 de ani, a mai crescut cu 200 în zona Agigea. Zonă în care nu mai am nici permisiunea să intru, că a inventat cineva o barieră!", e supărat bătânul inginer. "Eu am fost un inginer consructor al danelor şi digurilor din Constanţa şi Midia", spune, modest, părintele noului şi modernului port care, în 1993, a ieşit la pensie.

Asta nu l-a împiedicat să se implice. Cunoaşte fiecare palmă de pământ şi de luciu de apă din incinta portului: "În aproape o sută de ani, de la 1900 până în ’90, eu care am fost şeful digurilor, cred că au fost dragate peste un milion de metri cubi de nisip, argilă, piatră şi nămol!". Petre Covacef a scris trei lucrări de specialitate şi şase de memorialistică. Mai are în plan încă şase volume în care vrea să acopere toată istoria portului de la Saligny până în zilele lui Banias,Mironescu&Co.

În şantier au mai rămas trei mii de salariaţi din 20.000

"Uite, macaraua aia se mişcă! Cine munceşte acolo?", se scarpină pe chelie, sub pălăria de paie, nea Petrică Stabilopod, în timp ce arată către o macara de pe şantierul naval. Suspină: "În ’90, erau 20.000 de salariaţi. Ţineau în spate jumătate din oraş. Azi, mai sunt trei mii. Faceţi socoteala câţi oameni mai depind de ei!".

Bătrânul cade într-o regresie meditativ-socialistă: "Cei care erau în CC al PCR aveau sentimentul patriotic la fel de bun ca şi acuma! Azi e şi mai mult, la tineret!". Recunoaşte că a fost comunist, dar o dă la întors: "Am avut un vot de blam cu avertisment, neridicat! Nu am terminat la timp, ecluza de la Cernavodă, unde eram director! Ideologic, însă, n-am fost!". Mai zice că l-au dat afară din partid de două ori. Prima oară când, ca ofiţer, în ’56, le-a vorbit soldaţilor la "Lecţii politice" despre regele Mihai.

"Ar trebui condamnată şpaga indirectă!"

Cât despre recentele arestări care au făcut vâlvă în Port, nea Petrică Stabilopod e echivoc, dar deopotrivă sincer: "Nu e o procedură corectă din punct de vedere juridic. O spune un fost director al portului, că am fost acolo şef, între ’69 şi ’71! Nu e nici moral faţă de copiii acestor doi conducători! Bineînţeles că le iau apărarea! Am fost în aceeaşi situaţie acum 40 de ani!", recunoaşte păcatele puterii fostul mai-mare al portului.

Apoi, expert în domeniu, moşul recunoaşte: "În cazul lor ar trebui condamnată şpaga indirectă, realizată din funcţia îndeplinită! Pe timpuri, era cartuşul de ţigări!". Apoi, ameninţă, şmechereşte: "Dacă scrieţi altceva, vă dau în judecată!".

La administraţia portuară, oamenii sunt: "Înalt calificaţi"

Căpitanul de cursă lungă Jorj Unciuleanu are 56 de ani şi a fost Căpitan-Şef al portului Constanţa între 1991 şi 1999. A mai fost şi director adjunct la Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" Constanţa, între 2001 şi 2005.

Vechiul "om de port" o spune pe şleau: "Clasa politică îşi pune oamenii în poziţii cheie, în administraţia portului, pentru influenţă! E vorba de mulţi bani! Gândiţi-vă că numai 1.100 de metri de dig costă un milion de euro. Şi noi avem 15 kilometri! Portul are bunuri care ţin de domeniul public al statului şi cel privat al compniei! E vorba de platforme, diguri, magazii, cheiuri, clădiri de birouri, platforme, instalaţii portuare... Proprietarul e statul, prin Ministerul Transporturilor!", îi ignoră domnu’ Jorj pe ceilalţi doi acţionari minoritari ai CNAPMC: Fondul Proprietatea şi Consiliul Local.

Fostul şef al Căpităniei, întrebat cum de o femeie de serviciu, pe timpul său, era plătită la fel de bine ca un reporter, de exemplu, mustăceşte: "Oamenii sunt bine remuneraţi şi la fel de înaltă e calitatea muncii!".

Unciuleanu: "Au venit cu multă răutate!"

Că se fură, o recunoate şi don’ Jorj: "Se fură, dom’le, cărbune, cereale... Trec de la un operator la altu’... şi fură "specialiştii"!", se referă Unciuleanu la ciorditul la scară macro. Şi dă şi exemple: "În 2004, un operator portuar, TTS Bucureşti, avea pierderi, din cauza furturilor de cereale din barje şi şlepuri, de două milioane de euro!".

Despre recentul scandal în care sunt implicaţi mai tinerii săi colegi Mironescu şi Banias, comandantul Unciuleanu e alunecos: "Ca fost director, sunt surprins de amploarea acestui scandal. Cu atât mai mult cu cât, în 2005, când am plecat de acolo, Banias ne-a făcut la toţi directorii, şase la număr, dosare penale, pentru gestionarea unor contracte. Au ieşit toţi cu NUP! De atunci, până azi, n-au mai fost penale... Ei (n.r. – echipa lui Banias), atunci, au venit cu foarte multă răutate!". Apoi, îşi râde în barbă, cu satisfacţie: "Pe timpul meu a fost cumpărat scanerul pentru containere care a fost nefolosit...’, insinuează fostul director al APMC că agregatul cu pricina a fost cel care le-a venit de hac celor implicaţi în recentul scandal. JUDECATA DE APOI

Jorj Unciuleanu: "Flota s-a pierdut la fier vechi!

Au fost două etape diferite în istoricul pierderii navelor, e de părere Jorj Unciuleanu şi el, la rândul său, un personaj controversat, recent implicat întru-un scandal în urma căruia doi scafandri au murit. Jorj e, mai nou, salvator de nave.

Mai exact se ocupă cu ranfluarea epavelor, având şi ceva rezultate. Unciuleanu, om vechi de port spune: "În primul rând au fost străinii care aveau nave în contracte «bare-boat» (n.r. – locaţie de gestiune). Ei plăteau chiriile la timp către companiile de navigaţie de stat, în schimb «uitând» să achite creditele la bănci! În al doilea rând, sunt armatorii români care plăteau creditele la bănci, da’ nu mai aveau bani de chirii!", detaliază marinarul. În primul caz, băncile sechestrau navele şi le vindeau la preţ de nimic bare-boat-iştilor şi în al doilea erau retrase şi vândute ca "scrap" la fier vechi. Lucru perfect adevărat.

Citiți și:

• Poveşti adevărate din portul în care a ancorat şpaga