Constantin (Ticu) Lăcătuşu se află în Nepal, la poalele Everestului, şi este blocat de câteva zile la peste 5.000 de metri altitudine, într-o tabără cu 200 de alpinişti din toată lumea, păzit de militarii armatei nepaleze şi fără acces la mijloace de comunicaţie.

Alpiniştilor li s-a interzis orice formă de comunicare cu exteriorul până când flacăra olimpică nu coboară de pe cel mai înalt vârf din lume, iar unul dintre ei – american – a fost trimis acasă, cu escortă militară, deoarece avea la el un banner pro-Tibet.

EVZ a reuşit să stabilească contactul cu alpinistul român care povesteşte prin ce trec cei peste 200 de „căţărători“ şi tot atâţia şerpaşi, cine sunt militarii care-i păzesc şi care sunt problemele pe care le au, în „blocada“ olimpică care a pus Himalaya „sub sechestru“.

Ticu Lăcătuşu se află într-o expediţ ie pentru cucerirea Vârfului Lhotse (Nepal, 8.516 m), al patrulea ca altitudine din lume, după Everest, K2 şi Kangchenjunga.

„Nu doar Zeii, ci şi armata e cu noi“

Tabăra de bază, 5.200 metri, 18 aprilie. „Un călugăr budist, adus de la mănăstirea din Pangboche, oficiază bine-cunoscuta ceremonie Puja, obligatorie înaintea începerii ascensiunii. Incantaţiile budiste monosilabice specifice acestui ritual religios au reuşit să obţină bunăvoinţa zeilor Himalayei. Putem începe ascensiunea! Dar nu doar Zeii, ci şi armata e cu noi! Cea nepaleză. 16 membri ai trupelor de elită, conduşi de un maior, foşti luptători în fosta Iugoslavie, Irak sau Afganistan. Patru dintre ei au urcat Everestul acum câţiva ani, expediţie militară nepalezo-indiană.

Misiunea armatei: să-i supravegheze strict pe cei circa 200 de alpinişti din toată lumea, veniţi aici pentru vârfurile Everest şi Lhotse, şi să nu permită transmiterea oricărui mesaj pro-Tibet sau anti-China în momentul în care flacăra olimpică va atinge vârful Chomolungma purtată de alpiniştii chinezi, aflaţi deja la lucru din martie pe celălalt versant, tibetan (nordic). Deşi pe mine Everestul nu mă mai interesează la fel ca pe alţi aproximativ 20 de alpinişti din SUA, Spania, Coreea de Sud sau Mexic, suntem trataţi unitar, deoarece traseul spre cele două vârfuri este comun în proporţie de 75%“.

Şi jurnaliştii au interdicţie

„Restricţiile imediate impuse de armată şi poliţie (se află printre militari şi 4 poliţişti) sunt: interzicerea comunicaţiilor cu exteriorul (predarea telefoanelor satelitare – care pot fi folosite doar cu aprobarea militarilor şi numai din cortul acestora – o operaţ iune de altfel imposibilă, bateria se descarcă într-o zi), interzicerea camerelor video, iniţial interzicerea ascensiunii mai sus de Tabăra 1 (5.900 de metri). Acum este interzis mai sus de Tabăra 2 (6.200 de metri) şi asta se va întâmpla şi în primele zece zile din luna mai (esenţiale în economia unei expediţii).

Interdicţiile pot fi ridicate sau extinse în funcţie de evoluţia alpiniştilor chinezi care încearcă să urce cu flacăra olimpică pe Everest – am aflat de la o sursă secretă că azi (ieri – n.r.) au avut o primă tentativă eşuată din cauza vântului extrem.

Jurnaliştii pot ajunge la Lasha, Tibet, doar cu aprobare specifică şi însoţiţi de chinezi. Azi a ajuns în tabăra de bază corespondentul BBC în Nepal (de patru ani), am stat jumătate de zi de vorbă, venise însoţit şi de un cameraman plus tehnician, dar nu i s-a permis niciun interviu radio/video şi, în final, a fost nevoit să plece după ce făcuse opt zile până aici, evident pe jos“.

Mai multe detalii despre ascensiune, pe www.lacatusu.ro.

PRINS DE ARMATĂ CU MESAJE PRO-TIBET

Cum a fost trimis acasă „vecinul de cort“ al lui Lăcătuşu

Un alpinist american, identificat ca fiind William Brant Holland, a fost expulzat din tabăra de bază de la poalele Everestului pentru că avea la el un banner pro-Tibet. Ştirea a făcut zilele trecute înconjurul lumii, iar Ticu Lăcătuşu povesteşte cum a fost prins americanul, care avea cortul lângă al său.

„Amer Brant, vecinul meu (corturile noastre erau la doar 1 metru distanţă), avea o faţă tipică de răzvrătit, plete şi barbă hippie, dar şi un banner super bine făcut, pe care mi l-a arătat mândru, ca unui prieten, chiar din prima seară. Voia o poză cu el pe Everest, în definitiv o simplă copilărie. Bannerul era din pânză, color şi la obiect. Sus scria: «FREE TIBET», la mijloc conturul unei hărţi, iar jos un imposibil «F*** CHINA». Amer l-a arătat unor şerpaşi în Tabăra 1 şi armata a aflat imediat. Într-o dimineaţă, cortul lui a fost înconjurat şi s-a făcut percheziţie generală. I-au găsit bannerul. Am intervenit imediat, abordândul prieteneşte pe maior pentru a evita excesul de zel. Maiorul a fost foarte prietenos aflând că am urcat pe Everest cu mulţi ani în urmă. Am glumit spunând că am şi eu un grad în armata română, şi de atunci el şi ai săi mă salută «hi, captain!» sau «hi, sir», ca pe un camarad de arme. I-au făcut bagajele lui Amer şi l-au expulzat în aceeaşi zi. Fără excese, armata doar îndeplineşte ordinele de la Katmandu, dar cu o oarecare temere, pentru că Ambasada SUA de la Katmandu este pro-Tibet. Colegii alpinişti au rămas o vreme muţi, preferând să nu deranjeze regulile deja impuse ad-hoc în tabără. Le-am spus că trebuie să fim de partea lui Brant din colegialitate şi pentru că nu a încălcat nicio lege. Şi pentru a nu fi înţeles greşit, le-am zis că poate Amer se va schimba şi va reveni cu un banner «I love China».“

SUB SUPRAVEGHERE

Blocaţi pe Everest pentru a face loc flăcării olimpice

Acum câteva săptămâni, China şi Nepalul au impus, în scopul de a preveni situaţia în care traseul torţei olimpice pe la poalele Everestului să fie obstrucţionat de proteste protibetane, o interdicţie temporară a accesului pe „acoperişul lumii“. Măsura a stârnit nemulţ umirea alpiniştilor care au petrecut săptămâni bune pregătindu-se pentru scurta fereastră în care condiţiile climatice permit lansarea de expediţii către vârf.

Temerarii alpinişti care vor să cucerească Everestul au întâmpinat anul acesta mai multe obstacole neaşteptate: patrule de miliţieni şi soldaţi, controale de securitate, interdicţ ii de comunicare şi o „fereastră“ de escaladare scurtată dramatic. Autorităţile chineze au căutat să evite incidentele înregistrate la trecerea torţei olimpice prin ţările occidentale, închizând versantul nordic, dinspre Tibet, pentru oricare ascensiune în afara celei „oficiale“.

Alpiniştii, la control

Unii alpinişti se tem că expediţ ia lor riscă să fie zădărnicită, în timp ce alţii sunt înfuriaţ i de „restricţiile de securitate“, care erodează spiritul de aventură „unică în viaţă“ pe care au pregătit-o – inclusiv financiar – într-o perioadă lungă de timp. Autorităţile nepaleze au coborât de pe munte, săptămâna trecută, un alpinist american care avea ascuns, printre echipamentele specifice, un drapel tibetan. Pentru eliberarea permisului de ascensiune, anul acesta, alpiniştii au fost nevoiţi să accepte condiţia de a nu avea asupra lor steaguri, lozinci, tricouri sau alte obiecte care ar fi avut legătură cu Tibetul.

Spre punctul culminant

Nepalul, aflat sub o imensă presiune politică dinspre Beijing, a interzis, de asemenea, orice încercare de escaladare a Everestului până în 10 mai, dată la care se aşteaptă ca flacăra olimpică să ajungă în vârf. Restricţia se traduce în dispariţia multor zile din intervalul în care sunt posibile ascensiunile pe Everest, de unde riscul unei periculoase „goane către vârf“ a zecilor echipe întârziate. Cea mai mare parte a celor 30 de echipe de alpinişti staţionate temporar în Nepal au acceptat restricţiile.

După un periplu mondial presărat cu incidente, torţa olimpică a ajuns ieri în capitala Coreei de Nord, Phenian, sub privirile a sute de mii de spectatori mobilizaţi pe traseu. Pentru această premieră în istoria regimului comunist nord-coreean, apropiat al Beijingului, oamenii au fost îmbrăcaţi în costume negre sau tradiţionale, agitând buchete de flori. Traseul mondial al torţei olimpice mai are prevă- zute doar etape lipsite de riscul producerii unor incidente, în Vietnam, Hong Kong şi Macao.

Tot ieri, o echipă de alpinişti chinezi dotaţi cu o torţă specială care poate arde în atmosfera rarefiată a marilor înălţimi a sosit în tabăra de bază de la poalele Everestului. Ei vor încerca să ducă torţa olimpică până pe „acoperişul lumii“, unde este preconizat să ajungă în jurul datei de 15 mai. (Constantin Vlad)