Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu (SOV), încarcerat la Penitenciarul Rahova, ridiculizează „patetismul penibil al demersului inițiatorilor achiziționării operei lui Brâncuși <>”. Într-o lungă epistolă, SOV comentează „suta de euro dată de ruși” pentru achiziționarea operei Titanului de la Hobița, pe care îl consideră „un grobianism diplomatic menit să arate că se pișă pe noi când are chef, și chiar cu mai multă boltă decât au făcut-o americanii prin celebra poză a lui Klenn”.

Iată ce spune Sorin Ovidiu Vîntu despre „operațiunea” Guvernului României care a inițiat o propagandă de proporții pentru achiziționarea operei brâncușiene „Cumințenia Pământului”.

„Starea de isterie PATRIOTARDĂ care a cuprins o seamă de trăitori mioritici a fost fâsâită de ambasada Rusiei cu derizoria sumă de 100 euro. Dincolo de patetismul penibil al demersului inițiatorilor achiziționării operei lui Brâncuși „Cumințenia Pământului”, transpus în niște clipuri televizate care amintesc de un film de categoria C – “Idiocrația”, descoperim o sărăcie spirituală alarmantă la nivelul extrem de rarefiate elite intelectuale românești.

O operă de artă însușită de patrimoniul universal nu mai aparține nici măcar autorului, ea aparține întregii umanități deci, Brâncuși nu-i nici al meu, nici al mă-tii, tot așa cum Da Vinci nu-i nici a lui Berlusconi și nici al Ciocciolinei. N-avem nici un drept să ne cățărăm pe geniul lui, insinuând că avem și noi un merit. Avem asupra lui tot atâtea drepturi ca orice locuitor al planetei, iar dacă vrem să-l punem în lumina valorii lui, din mândrie patriotică, atunci el trebuie să fie admirat de cât mai mulți. Și asta nu se poate decât fiind într-unul dintre marile muzee ale lumii.

Imaginați-vă „Coloana infinitului” în centrul Parisului și vă garantez că inclusiv românii ar vizita opera într-un număr infinit mai mare. Demnitatea națională nu-ți cere să-ți marginalizezi valorile, plasându-le la periferia marilor centre culturale. Fără a avea vreun merit la descoperirea lui, fără a avea vreun merit la promovarea lui, încercăm să avem „meritul” marginalizării lui prin scoaterea operelor din circuitul internațional.

Revenind la suta de euro dată de ruși, ea este, indiscutabil, un grobianism diplomatic menit să arate că se pișă pe noi când are chef, și chiar cu mai multă boltă decât au făcut-o americanii prin celebra poză a lui Klenn.

-Băi secuilor, nu știu ce v-a promis papagalul ăla de Klenn, da’ uitați-vă la noi ce mușchi avem!

Nu Washingtonul dictează aici, ci noi. Concluzia care se degajă este că ieșirea ambasadei rusești a fost salutară pentru noi din cel puțin două motive:

Ne-a arătat ridicolul operațiunii “Cumințenia Pământului” (și cu un mesaj ceva mai subtil legat chiar de numele lucrării). A echilibrat mesajul transmis Budapestei de către americani.

Și ar mai fi un motiv pentru care această ieșire a fost salutară: le-a arătat iubitorilor de ruși câte parale dau aceștia pe noi. Dacă nici asta nu le-a deschis ochii atunci sunt atât de proști încât nu constituie un pericol pentru majoritate.

Pentru clarificare, aici nu vorbesc de poporul rus sau cel american, ci de conducătorii lor, politicieni care, la fel ca ai noștri, sunt lipsiți de viziune și de simțământul istoricității. Atât Kremlinul cât și Washingtonul își permit să negocieze ceva ce nu le aparțin, bazându-se pe slăbiciunea conducătorilor noștri, fără să-și dea seama că s-au apropiat periculos de mult de punctul din care aceștia nu-și vor mai putea permite să fie slabi.”.