Sanjeev Gupta, cel care dorește să devină proprietar al SIDEX, se află într-o campanie de cosmetizare pentru a câștiga bunăvoința sindicatelor, a autorităților române și a politicienilor. Ca să preîntâmpine ce s-a întâmplat la oțelăria de la Ostrava, unde promisiunile sale au declanșat o coliziune majoră cu sindicatele și politicienii din Cehia. Sindicatele din oțelăria de la Ostrava, ce reprezintă ca și la Galați spre 6.000 de angajați, sunt îngrijorate că preluarea va „distruge permanent și ireversibil” uzina și de aceea au cerut un „plan detaliat și angajamentul ferm că se va investi în fabrică”, după cum anunța Sunday Times, un ziar important din Marea Britanie, tara de adopție a afaceristului indian. Astăzi vă prezentăm ce spun și alte publicații importante despre afacerile familiei Gupta. Datorii neplătite la furnizori, fonduri falimentate, asiguratori ce suspendă polițele și multe alte lucruri pe care trebuie să le știm înainte de a pierde un combinat și, odată cu el, inima unui oraș.

Parcă rupt din optimismul provocat de sărbătorile Centenarului, am asistat zilele trecute la un laudatio făcut de o televiziune centrală lui Sanjeev Gupta, cel care este în cursa pentru preluarea SIDEX Galați.

Interviul luat lui Sanjeev Gupta, care pare mai curând tipul de publicitate mascată, reiterează și lansează noi promisiuni cu un entuziasm molipsitor. Auzim (din nou) despre cei peste 300 de milioane de euro ce vor fi investiți pentru creșterea cu 50% a capacității de producție a SIDEX Galați și, ca să nu fim abandonați în banalitatea cotidiană înainte de Sărbători, omul de afaceri plusează cu promisiunea de a se implica și în construcția unei autostrăzi, în parteneriat public-privat.

Practic, Gupta nici nu a pus bine piciorul la Galați, nu a dovedit că poate menține și dezvolta combinatul, dar deja se gândește la următoarea promisiune: infrastructură.

Datoria noastră e să-i aducem aminte că nici astăzi nu ne-a răspuns la întrebarea referitoare la investiția promisă la Oltenița: 200 de milioane de euro anunțați pentru construcția „celei mai moderne oțelării din Europa” s-au topit discret ca și cum niciodată nu au existat.

În încercarea de a stabili faptele exacte, am documentat la fața locului ce a mai rămas din promisiuni: o plantație de lavandă și goji. Să fie asta și soarta Galațiului? De ce trebuie să credem că un om de afaceri, extrem de controversat în presa financiară internațională, va fi performant la Galați, o afacere mult mai complicată decât cea de la Oltenița. Sau, altfel spus, dacă în locul unei oțelării la Oltenița a răsărit lavandă, la Galați la ce trebuie să ne așteptăm? La o plantație de bambus?

Sunt întrebări pe care ar trebui să și le pună toți cei implicați la nivel guvernamental, poate chiar la nivelul CSAT, unde se va da aprobarea finală pentru această tranzacție.

În tot discursul său, Sanjeev Gupta nu reușește să aducă argumente care să lămurească toate semnele de întrebare, ci mai mult, ne învăluie din nou în vraja promisiunilor care sună bine pentru români: autostrăzi, obsesia națională a ultimilor 30 de ani. Trebuie să recunoaștem, infrastructura este o latură sensibilă pentru români și oricine promite asta are toate șansele să fie crezut, mai degrabă din dorința de a fi mințiți frumos decât datorită credibilității.

 

Promisiunile, o strategie de marketing

Obiceiul de a sări de la o promisiune la alta e caracteristică acestui grup de oameni de afaceri, numai că așa cum o să vă arătăm, cei care vor să cumpere SIDEX Galați au mari probleme în a-și susține investițiile de până acum, darmite să-și mai ia încă o responsabilitate.

Din păcate pentru oamenii de bună credință care încă lucrează la Galați, sperăm să nu fie prea târziu atunci când vor înțelege că nici autostrada nu va veni până la poarta combinatului, nici locul lor de muncă nu va mai exista, pentru că Sanjeev Gupta nu spune tot adevărul.

Cum ar fi faptul că pozează deja în proprietar la Galați, cu toate că, în prezent, Comisia Europeana derulează un proces de analiză a cumpărătorului selectat de ArcelorMittal, nefiind luată nici o decizie referitoare la validarea domniei sale ca proprietar al SIDEX.

În cadrul acestui demers, Comisia Europeană dorește să se asigure că viitorul „cumpărător îndeplinește o serie de criterii predefinite, menite să garanteze că dispune de stimulente adecvate pentru a continua funcționarea combinatului. Cumpărătorul va trebui să demonstreze Comisiei că dispune de capacitate şi stimulente pentru a exploata combinatul pe termen lung. Cu alte cuvinte, vânzarea combinatului către un cumpărător care ar avea în vedere închiderea sa nu ar fi o soluție acceptabilă”, a spus Comisarul European pentru competitie, Margreth Vestager.

Cu alte cuvinte, se studiază seriozitatea, stabilitatea financiară, experiența în industria oțelului a cumpăratorului, intențiile sale reale și capacitatea de a le duce la bun sfârșit.

Sanjeev Gupta ne spune despre ce a scris revista Forbes, care l-a numit cel mai îndrăznet investitor din lume anul trecut, dar nu ne spune ce scrie în ultimele luni presa internațională, cu privire la afacerile lui.

E de datoria noastră să vă prezentăm și restul de lucruri nespuse, așa cum se văd prin prisma unor publicații internaționale al căror renume și intenție nici măcar Sanjeev Gupta nu le poate pune la îndoială.

 

Financial Times: „Salvatorul oțelului” Sanjeev Gupta încearcă să se împrumute de la rivali”

Acestea sunt promisiunile făcute de Gupta în România, dar pentru a înțelege cu cine avem de a face am studiat presa din Marea Britanie, locul din care provine și unde este cel mai bine cunoscut. Există o inflație de articole despre posibilul viitor investitor de la Galați, dar am selectat doar câteva, care au atins cele mai importante aspecte ale posibilului viitor patron de la SIDEX. În data de 19 octombrie 2018, Financial Times titra ironic: „Salvatorul oțelului Sanjeev Gupta încearcă să se împrumute de la rivali”. Din articol aflăm și cum a ajuns miliardarul la această soluție: „Sanjeev Gupta, așa-numitul „salvator al oțelului”, s-a adresat comercianților rivali de mărfuri pentru împrumuturi după ce unul dintre principalii săi susținători financiari, managerul de active elvețian GAM, a intrat în dificultate”.

Financial Times: GAM returneaza clienților miliarde de dolari după suspendarea unui manager care a investit în titluri de valoare legate de companiile GFG (Gupta - n.a.)

GAM este un fond de investiții elvețian, despre care noi am mai scris în cadrul anchetei despre afacerile familiei Gupta, care face primii pași spre lichidare. Problemele fondului sunt suprinzătoare pentru analiștii financiari internaționali, dar se pare că acestea sunt în strânsă legătură cu afacerile lui Gupta, care a împrumutat nu mai puțin de 2,8 miliarde de dolari de la elvețieni. Financial Times scrie că pentru GAM va fi greu să lichideze tot. Dacă i-a fost ușor să vândă anumite bonduri „bune”, probabil îi va fi foarte greu să scape de titlurile cu care a mai rămas. Cea mai mare parte din aceste titluri greu sau imposibil de vândut au fost generate de grupul Gupta.

 

Bloomberg: „Ancheta GAM va re-analiza afacerile cu industriașul (Gupta - n.a)”

Brokerul care l-a ajutat să acceseze banii, anchetat. Criza a fost declanşată de un angajat anonim, care a anunţat conducerea şi organismele de control ale pieţei de capital că practicile managerului de investiţii Tim Haywood nu sunt conforme cu regulamentele. Investigaţia internă a GAM a reliefat că Haywood nu a depus suficientă diligenţă în a verifica anumite investiţii, a semnat contracte singur, chiar şi atunci când ar fi fost nevoie de două semnături, nu a împărtăşit intern documente importante de analiză, a încălcat politica de cadouri şi protocol pentru că nu a cerut aprobări prealabile, şi-a folosit emailul personal în scop de serviciu şi altele.

Aşa cum notează „Evening Standard” în data de 25 septembrie 2018, „aceste practici nocive sunt legate de investițiile făcute în datoria privată, foarte dificil de vândut, emisă de o companie denumită GFG Alliance, controlată de magnatul oţelului Sanjeev Gupta”, conform Bloomberg. De altfel, îngrijorarea este susţinută şi de Financial Times care notează, pe 9 noiembrie 2018, că „sunt întrebări despre cum a reuşit (Gupta-n.a.) să-şi finanţeze goana după cumpărături. Una dintre sursele de finanţare, conform documentelor publice, a fost GAM, care a deţinut o cotă semnificativă de cel puţin 2,8 miliarde dolari din finanţarea pentru companiile domnului Gupta”. Din cauza acestei situaţii, acţiunile GAM s-au prăbuşit cu peste 66% şi se anunţau nori negri la orizont atâta timp cât curg veştile proaste din investigaţia în curs.

Sunday Times: „Goana după cumpărături a lui Sanjeev Gupta rămâne fără suflu?”

Un articol amplu în Sunday Times analizează foarte sceptic strategiile de finanțare ale acestei campanii de achiziții, care de multe ori sunt lipsite de sens, după cum spune Andrzej Kotas, director la Metals Consulting International. Ostrava e mai puțin avansată decât alte fabrici din apropiere, ca de exemplu fabrica ArcelorMittal de la Cracovia. „Cum poate această achiziție să facă sens?”, se întreabă consultantul în articolul din Sunday Times.

Interesant este că Ostrava face parte din pachetul scos la vânzare de ArcelorMittal împreună cu Sidex Galați și alte combinate din Italia (Piombino), Macedonia (Skopje), Franța (Liege) și Luxemburg (Dudelange).

Se pare, scrie Sunday Times, că dealul de la Ostrava este mai nărăvaș decât părea. Apariția lui Gupta ca și cumpărător al fabricii, care are cam 6.000 de muncitori, a dus la o coliziune majoră cu sindicatele și politicienii. Sindicatele sunt îngrijorate că preluarea va „distruge permanent și ireversibil” uzina și de aceea au cerut un „plan detaliat și angajamentul ferm că se va investi în fabrică”, notează Sunday Times.

Foarte interesant, pentru că acum trebuie să ne întrebăm pe ce anume se bazează euforia sindicatelor și a politicienilor din România care nu ridică nici cea mai mică întrebare despre promisiunile lui Gupta. Ce ne face să fim așa încrezători în vorbele sale? Nici măcar evidența promisiunilor trecute și neonorate nu ne face să ne îndoim puțin de ceea ce spune? Sau măcar să cerem să ni se demonstreze că acest grup, GFT, are posibilitatea de a face ceea ce a promis. Pentru că nu ne putem juca cu soarta a zeci de mii de oameni care depind de acest combinat.

Sunday Times: „Furnizorii lui Sanjeev Gupta au pierdut protecția asiguratorului australian QBE”

Afacerile din Australia, la un pas de a fi închise. La jumătatea lunii noiembrie, QBE a scris furnizorilor companiei Arrium, care a fost redenumită Liberty OneSteel, avertizând că acoperirea de asigurare depinde de acțiunile lui Gupta. Firma de asigurare australiană cere informații financiare complete despre grupul GFG și despre societățile familiei Gupta. Polițele de asigurare a creditelor comerciale garantează că furnizorii primesc banii datorați pentru bunuri și servicii în caz de neplată, până la o anumită limită. Practic, asiguratorul îi poate bloca afacerile lui Gupta în Australia, pentru că este greu de crezut că vreun furnizor va mai livra materie primă unei fabrici de la care riscă să nu mai primească niciun ban.

QBE le-a spus furnizorilor că a solicitat în mod repetat informații despre grupul GFG, avertizând că, dacă aceste informații nu vor fi disponibile, ve retrage acoperirea pentru polițele de asigurare. La finalul lunii noiembrie, reprezentanții lui Gupta s-au întâlnit cu cei de la firma de asigurare, dar nu au oferit informații suplimentare despre cât de solvabile sunt afacerile familiei, astfel că în data de 30 noiembrie conducerea QBE a anunțat că nu mai acordă sprijin complet afacerilor din Australia a posibilului compărător de la SIDEX. Un om de afaceri care a dorit să își păstreze anonimatul a povestit pentru presa australiană că QBE a redus acoperirea, dar a discutat cu clienții săi „să găsească o soluție pentru a se retrage complet” în mod unilateral. O altă persoană a spus că acoperirea a fost suspendată timp de două săptămâni pentru unii furnizori mai mici, dar că a rămas intactă pentru principalii furnizori. Jurnaliștii de la Financial Times scriu că un alt asigurător al creditelor comerciale, Euler Hermes, a retras în întregime acoperirea de la Liberty House, deținută de familia Gupta, care operează o serie de combinate de oțel.

Financial Times: „Asiguratorul de credite reduce acoperirea furnizorilor lui Gupta”

Afacerile lui Gupta, la un pas să rămână fără furnizori. Una dintre cele mai proaste vești pentru Sanjeev Gupta a venit la începutul acestei luni, chiar când el acorda un interviu optimist și plin de promisiuni presei românești. Pe data de 1 decembrie, Financial Times a titrat: „Asiguratorul de credite reduce acoperirea furnizorilor lui Gupta”. În articol, jurnaliștii scriu că „unul dintre cei mai mari asiguratori din Australia, QBE, reduce nivelul de acoperire a asigurărilor de credit comercial pe care îl oferă anumitor furnizori ai operațiunilor australiene ale magnatului oțelului Sanjeev Gupta, în urma preocupărilor legate de lipsa transparenței financiare în jurul Alianței GFG a industriei”. Interesantă este însă povestea fabricii din Australia. GFG a cumpărat anul trecut, în cadrul unei tranzacții de 500 de milioane de dolari, Arrium, o afacere de oțel și minerit colapsat din Australia. Numai că omul de afaceri britanic a câștigat licitația din Australia cu promisiuni de investiții în țară, de la proiecte de energie regenerabilă până la producția de vehicule electrice. La fel ca la Galați, unde nu promite energie regenerabilă, ci infrastructură.

Sunday Times: „Mogulul oțelului Sanjeev Gupta nu a plătit facturile, spun furnizorii”

Furnizorii se luptă să își recupereze datoriile de la britanic. Posibilul viitor patron de la SIDEX nu pare nici un bun platnic al datoriilor, conform presei engleze. În data de 25 noiembrie 2018, jurnaliștii britanici au scris că furnizorii imperiului lui Sanjeev Gupta se luptă să obțină asigurarea de credit în numele unor datorii substanțiale. Cinci companii care livrează bunuri și servicii unor părți din operațiunile britanice ale Gupta Family Group (GFG) au declarat pentru The Sunday Times că se luptă să obțină plăți din conglomeratul de oțel, mărfuri și energie. Unul a spus că are solduri restante în valoare de câteva milioane de lire sterline. Un furnizor mic la fabrica de oțel a companiei GFG din Newport, sudul Țării Galilor, a declarat că intenționează să întreprindă acțiuni în justiție. Asigurarea de credit protejează furnizorii împotriva riscului de a nu fi plătiți, iar jurnaliștii britanii au presupus în noiembrie că unul dintre asiguratorii omului de afaceri, Euler Hermes, a retras acoperirea în întregime de la furnizori la Liberty House, o colecție de întreprinderi sub umbrela GFG.

 

Marele pericol pentru combinatul de la Galați

Toate problemele afacerilor lui Sanjeev Gupta duc către o întrebare esențială: cum va menține pe linia de plutire combinatul de la Galați, în condițiile în care britanicul este supraîndatorat? Problema în afacerile cu oțel este că apar fluctuații foarte mari de preț, iar industriașii sunt nevoiți să aibă sume foarte mari de bani capitalizate pentru a putea trece de perioadele în care prețul de vânzare al produsului siderugic finit scade. Se pare că tocmai într-o astfel de perioadă ne aflăm.

Prețul oțelului a scăzut numai în ultima lună cu 16%, iar față de luna octombrie cu numai puțin de 25%. Iar trendul nu este întâmplător. Spre exemplu, față de luna decembrie a anului trecut, prețul a scăzut cu aproape 13%. Practic, ne aflăm în plină perioadă de criză pentru industriașii din zona aceasta, o perioadă când aceștia își mențin pe linia de plutire fabricile cu profiturile din anii trecuți. Numai că la Galați urmează să vină un investitor care nu numai că nu are experiență în genul acesta de afaceri, dar în anii trecuți nu a acumulat profituri, ci doar s-a supraîndatorat.

În concluzie, la finalul anului 2018, la Galați se anunță un investitor care nu are banii necesari nici măcar să mențină combinatul pe linia de plutire, în condițiile în care prețul produsului finit de la fostul SIDEX este în continuă scădere. Ceea ce este și mai frapant, este faptul că, în aceste condiții, Gupta promite investiții. Și infrasctructură. De altfel, poate promite orice pentru că istoria ne demonstrează că, până acum, s-a jucat pe banii altora, pe care i-a și împins către faliment.