Soarele va muri, iar procesul va fi „epic”. Oamenii de știință au făcut predicții despre cum vor arăta ultimele zile ale sistemului nostru solar. De asemenea, spun şi când se va întâmpla.

Soarele va muri într-un final, deşi astronomii credeau că Soarele se va transforma într-o nebuloasă planetară. O bulă luminoasă de gaz și praf cosmic. Soarele are o vechime de aproximativ 4,6 miliarde de ani. Măsurată pe vârsta altor obiecte din Sistemul Solar care s-au format cam în același timp. Pe baza observațiilor altor stele, astronomii prevăd sfârșitul vieții în aproximativ alte zece miliarde de ani.

Soarele va muri. Planeta noastră va fi înghițită

Sunt și alte lucruri care se vor întâmpla pe parcurs. În aproximativ cinci miliarde de ani, Soarele se va transforma într-o gigantă roșie. Miezul stelei se va micșora, dar straturile sale exterioare se vor extinde pe orbita lui Marte. Înghițind planeta noastră în acest proces. Dacă va mai fi acolo.

Sursa foto. Pixabay

Un lucru este sigur: până atunci, nu vom fi prin preajmă. De fapt, omenirea mai are doar aproximativ un miliard de ani. Dacă nu găsim o cale de depărtare de această stea. Asta pentru că Soarele crește în luminozitate cu aproximativ 10% la fiecare miliard de ani.

Nu pare mult, dar această creștere a luminozității va pune capăt vieții pe Pământ. Oceanele noastre se vor evapora, iar suprafața va deveni prea fierbinte pentru a se forma apa.

Mai multe studii anterioare au descoperit că, pentru a se forma o nebuloasă planetară strălucitoare, steaua inițială trebuie să fi fost de două ori mai masivă decât Soarele.

Nebuloasa ochi de pisică. Sursa foto: NASA/ESA.

Soarele nostru se va micșora. Va deveni o pitică albă

Studiul din 2018 a folosit modelarea computerizată. Soarele nostru are cel mai probabil șanse să se micșoreze de la o gigantă roșie, pentru a deveni o pitică albă și apoi să se termine ca o nebuloasă planetară.

„Când o stea moare, ejectează o masă de gaz și praf – cunoscută sub numele de învelișul său – în spațiu. Învelișul poate fi până la jumătate din masa stelei. Acest lucru dezvăluie miezul stelei, care în acest moment al vieții stelei rulează fără combustibil, iar în cele din urmă, se oprește”, a explicat astrofizicianul Albert Zijlstra de la Universitatea din Manchester din Marea Britanie, unul dintre autorii lucrării.

Sursa foto. Pixabay

Abia atunci, miezul fierbinte face ca învelișul ejectat să strălucească puternic timp de aproximativ 10.000 de ani – o perioadă scurtă în astronomie. Asta este ceea ce face vizibilă nebuloasa planetară. Unele sunt atât de strălucitoare încât pot fi văzute de la distanțe extrem de mari, măsoară zeci de milioane de ani lumină, unde steaua însăși ar fi fost mult prea slabă pentru a fi văzută.

Modelul de date creat de echipa de cercetători prezice de fapt ciclul de viață al diferitelor tipuri de stele, pentru a afla luminozitatea nebuloasei planetare asociate cu diferite mase de stele. Nebuloasele planetare sunt relativ comune în tot Universul observabil, cu unele celebre incluzând Nebuloasa Helix, Nebuloasa Ochi de Pisică, Nebuloasa Inel și Nebuloasa Bulă.