Şoarecii au trăit alături de oameni de mai bine de 15.000 de ani, conform datelor extrase din dovezile arheologice.

Cercetătorii cred că şoarecii sălbatici se strecurau în locuinţele din regiunea Levant pentru a mânca cerealele şi seminţele strânse de oamenii din acele vremuri.

Rozătoarele au devenit ceea ce astăzi numim şoareci de casă, care se bucură de mâncare şi adăpost în casele oamenilor.

“În ziua de azi, din cauza acestei relaţii, şoarecii de casă au colonizat aproape toate colţurile pământului şi au devenit aproape la fel de răspândiţi precum oamenii, dar, în acelaşi timp, este una dintre cele mai invazive specii de mamifere”, spune Doctorul Thomas Cucchi de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Paris.

Cercetările acestuia sunt bazate pe studiul dinţilor din rămăşiţele rozătoarelor găsite în sudul Levantului.

Acesta a afirmat că relaţia şoarecilor cu oamenii a început “în perioada în care oamenii au început să se aşeze la locul lor sis a construiască case acum 15.000 de ani”.

Oamenii trăiau în case rotunde făcute de pietre şi noroi. Aceştia căutau şi strângeau grâu, dar vânau şi căprioare şi porci mistreţi.

Deoarece pisicile şi câinii nu îşi făcuseră încă apariţia, acest mediu lipsit de pericole şi cu mâncare din abundenţă le-a oferit şoarecilor o şansă perfectă pentru a-şi continua traiul în pace.

Doctorul Jeremy Searle, Universitatea Cornell, care nu are legătură cu aceste cercetări, a afirmat că “acesta este un punct de vedere foarte interesant gândindu-ne la asocierea dintre şoareci şi oameni”.

“Partea importantă este să existe un aşezământ care are un deposit de mâncare. Nu trebuie neapărat să fie grâu cultivat, pot fi şi prăzile vânătorilor”.

Deşi este un animal sălbatic, şoarecele de casă trăieşte de obicei în asociere cu oamenii.