„De la 1 octombrie, persoane fizice sau juridice sunt obligate să participe la sedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces. Introducerea obligativităţii participării la sedinţa de informare este o noutate”, spune Zeno Şuştac, membru în Consiliul de Mediere şi Managing Partner la Şuştac&Asociaţii.
Condiţiile pentru a deveni mediator
În acest moment, în România există 3.000 de mediatori autorizaţi. Pe lângă aceştia, mai există un număr de aproximativ 7.000 care urmează să fie autorizaţi în perioada următoare. Mediatorii autorizaţi pot fi găsiţi pe tabloul mediatorilor întocmit de către Consiliul de Mediere, autoritatea naţională de control şi reglementare în domeniul. 
Pentru deveni mediator condiţia obligatorie este să aveţi studii superioare finalizate şi să urmaţi cursurile unei şcoli de specialitate care costă în jur de 3.500 de lei şi durează două săptămâni.
Statut de second job

Valentin  Tofan, 37 de ani, a început cursurile de mediere la începutul lui 2011. „Nu prea a mers până acum. Medierea e o activitate nouă, iar oamenii se feresc. Cred că trebuie să dea bani şi la mediator şi la avocat, aşa că aleg direct avocatul”, ne spune acesta.
Odată cu modificările impuse de la 1 octombire, lucrurile se vor schimba. „Înainte de fiecare proces, cele două părţi vor asista la o şedinţă de prezentare a medierii. Practic nu se face mediere propriu-zisă. E un fel de şedinţă de marketing pro mediere. Dacă părţilor le convine să nu piardă ani de zile în tribunale şi au încredere în mediere, care le poate rezolva litigiul într-o lună în loc de ani de zile, atunci se trece la împăcarea părţilor”, ne mai spune acesta.
Pentru şedinţa de informare, mediatorul nu va percepe onorariu.
Deşi noile reglementări au intrat în vigoare, Valentin nu crede că schimbările vor fi vizibile imediat. „Eu mai am o slujbă şi nu am de gând să renunţ la ea pentru mediere. Vreau să văd cum se mişcă lucrurile şi dacă totul o să meargă bine, de ce nu – mă pot ocupa doar de mediere. Însă orice început e mai dificil”, adaugă mediatorul.
Ţinta: venituri de minimum 5.000 de lei în 2013
În ceea ce priveşte onorariul, acesta este stabilit ca şi în cazul avocaţilor, prin negociere cu părţile. „Nu sunt tarife fixe. Ele se negociează în funcţie de caz. Poate la un divorţ să fie 1.000 de lei, iar la o dispută comercială câteva procente din valoarea sumei pe care se ceartă părţile”, povesteşte mediatorul Valentin  Tofan.
Prin urmare cu doar zece procese de divorţ pe lună se poate ajunge la un venit de 10.000 de lei.
"Repet, nu cred în poveşti şi că dintr-o dată voi câştiga bani foarte mulţi. Dar poate de la anul, când oamenii se vor obişnui şi mai mult cu mediatorii, se poate ajunge la un venit minim de 5.000 de lei din această activitate. Asta pentru că sunt multe procese şi multe cauze care nu trebuie să ajungă în tribunal„, ne mai spune Valentin.
"În 70-80% din cazuri, parţile care parcurg medierea ajung la o înţelegere”
Zeno Şuştag, membru în Consiliul de Mediere, este însă de părere că noua variantă de rezolvare a disputelor e o cale sigură de reuşită. „În 70-80% din cazuri, părţile care parcurg medierea ajung la o înţelegere în afara instanţei de judecată, cu beneficii remarcabile pentru toate părţile implicate”, mai spune mediatorul.
Peste 5.000 de lei costă cursurile de mediere care ţin două săptămâni şi restul autorizaţiilor.
Cine participă la mediere
Atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice aflate într-un conflict şi care doresc să declanşeze un proces pe rolul instanţelor de judecată pot apela la mediere.
Ca atare, dacă avem în vedere faptul că iniţiativa declanşării procedurii judiciare o are una dintre părţi, aceasta va trebui ca, înainte de depunerea cererii la instanţa de judecată, să parcurgă procedura prealabilă a medierii astfel încât şi cealaltă parte să fie invitată la mediere. Spre exemplu, în caz de divorţ, înainte de depunerea cererii la instanţă, soţii trebuie să parcurgă împreună o primă şedinţă de mediere.
Ttipurile de litigii în care părţile sunt obligate să parcurgă şedinţa de informare despre mediere

  • domeniul protecţiei consumatorilor,

– când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos,
– a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate,
– a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici, ori a
– încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

  • materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64:

divort,
– partaj,
– exercitare autoritate părintească (încredinţare minori);
– locuinţa copiilor după separarea părinţilor (în caz de divorţ sau alte cazuri);
– contribuţia părinţilor la creşterea, educarea şi pregătirea profesională a copiilor,
– orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

  • în domeniul litigiilor privind:

– posesia,
– grăniţuirea,
– strămutarea de hotare,
– precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
d) domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

  • litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului si a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999 – 1018 din Codul de procedura civilă;
  • în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul.

Detalii despre cusurile de mediatori şi procedurile ce trebuie parcurse pentru a deveni mediator pe http://www.mediere.org.ro.