În vreme ce în orașele mari autoritățile au de furcă cu cei care nu doresc să se supună regulilor de protecție sanitară, ultimii doi locuitori ai unei locațități italiene, isolate, insistă să se protejeze unul pe celălalt și să poarte măști.
Ultimii doi localnici care mai viețuiesc în satul Nortosce, din centrul Italiei, se numesc Giovanni Carilli şi Giampiero Nobili. Deși foarte rar mai văd o a treia persoană prin zonă, ei insistă să se supună regulilor impuse de autoritățile italiene și să poarte măști de protecție sanitară atunci când ies în aer liber. O fac din respect unul față de altul și mai puțin din teama că vor contacta noul coronavirus.
Purtarea măștilor în spațiile publice, închise și deschise, a devenit obligatorie în Italia, ca măsură de prevenire a răspândirii infecțiilor cu noul coronavirus. Poliţia italiană aplică amenzi celor care nu respectă aceste reguli, iar sancțiunile pot ajunge și până la 1.000 de euro.
Teama de boală și respectul primează
Asemenea probleme nu se întâlnesc în Nortosce, unde regula impusă de autorități este respectată cu sfințenie de cei doi localnici. Cu atât mai mult cu cât vârsta înaintată îi plasează în categoria de persoane vulnerabile.
„Sunt mort de frică din cauza virusului”, a povestit Giovanni Carilli (82 de ani) pentru CNN Travel, care i-a întâlnit pe cei doi.
„Dacă mă îmbolnăvesc, sunt pe cont propriu, cine să aibă grijă de mine? Sunt bătrân, dar vreau să trăiesc în continuare pentru a avea grijă de oi, de viţa de vie, de stupid şi de livadă. Să caut trufe şi ciuperci. Îmi place viaţa mea”, a spus bătrânul în fața reporterilor.
Pe de altă parte, Giampiero Nobili, în vârstă de 74 de ani, consideră că ar fi o lipsă de respect față de vecinul și prietenul său, dacă ar refuza să poarte mască.
„Purtarea măştii şi respectarea distanţării sociale nu ţine doar de raţiuni de sănătate. Nu e ceva bun sau rău. Dacă există reguli trebuie să le respecţi de dragul tău şi a celor din jur. E o chestiune de principiu”, a spus bătrânul.
Izolați, dar împreună
Rămași singuri în localitate, cei doi socializează, în fața câte unei cesti de cafea, dar o fac stând la o distanță de doi metri unul față de celălalt. De asemenea, stau la distanță unul față de celălalt chiar și atunci când ies la plimbare, la fântâna romană din mijlocul comunei, de unde se alimentează cu apă de băut.
Deși sunt singurii locuitori care au mai rămas în sat, cei dou au refuzat să-l părăsească și să se alăture familiilor care locuiesc în localitățile învecinate. Prefer compania animalelor de casă, a celor cinci oi și a câinelui.