Speriaţi de numărul mare al copiilor care se sinucid, românii din Italia vor să revină în ţară. EVZ a mers la Florenţa, unde se află o mare comunitate de români, pentru a sta de vorbă cu aceştia.

Când i s-a spânzurat băiatul, rudele nu au ştiut cum să-i dea teribila ştire. I-au spus la telefon că s-a întâmplat ceva cu mama ei. Şi-a cumpărat bilet la microbuz şi a venit acasă, la Iaşi. Când s-a urcat în maşină, şoferul a întrebat-o dacă e cumva persoana căreia i-a murit copilul. Ea a răspuns că nu. Când a ajuns acasă, toată familia ei plângea. Nici atunci nu şi-a dat seama că băiatul ei a murit, ci credea că s-a întâmplat ceva cu mama ei.

Abia când a intrat în casă şi l-a văzut în sicriu pe fiul ei, Răzvan, a realizat ceea ce s-a întâmplat. Aceasta este tragedia care i s-a întâmplat Lilianei, o moldoveancă plecată în Italia în căutarea unui trai mai bun. Cazul fiului ei nu este singular. Peste 20 de astfel de tragedii, în care copii români s-au sinucis de dorul părinţilor plecaţi la muncă în străinătate, au fost prezentate pe larg în cadrul filmului documentar "Singur acasă - o tragedie românească". 350.000 de "orfani"

În jur de 350.000 de copii trăiesc în România fără unul sau ambii părinţi, care suntplecaţi la muncă în străinătate, potrivit unor cercetări. "Jumătate dintre aceşti copii au mai puţin de zece ani. 16% dintre aceştia au petrecut mai mult de un an fără părinţi, iar 3%, au stat peste patru ani fără să fie alături de cei dragi", precizează studiul. Oficial, autorităţile române nu au o statistică în acest sens. Istoriile acestor tragedii, care au fost relatate atât de către presa din România, cât şi de către cea din Italia, au ajuns şi la urechile românilor din străinătate. Se pare că aceste sinucideri i-au determinat pe o parte dintre ei să se întoarcă acasă. Majoritatea românilor care lucrează în Italia şi care şi-au lăsat copiii acasă, în grija rudelor, sunt din Moldova. Unul dintre cele mai mari grupuri de moldoveni din Italia, peste 3.000, se află în Florenţa. Duminica, moldovenii se strâng în parcul din Piaţa Independenţei, din Florenţa. Într-o parte a parcului sunt emigranţii asiatici, în altă parte, cei sud-americani, iar lângă o statuie îi întâlneşti pe moldoveni. "Bărbaţii lucrează în construcţii şi în agricultură, iar femeile fac menaj sau sunt badante (îngrijitoare de oameni în vârstă – n.r.)", explică un român din Moldova, Costel.

Când îl întrebi de copii, lui Costel îi dispare instant zâmbetul de pe faţă: "Astăzi am vorbit cu fetele mele la telefon. Mereu îmi spun să vin acasă. Am trei fete în ţară, una de trei ani şi jumate, alta de 12 şi încă una de 13 şi jumate. Mereu când vorbesc cu ele mi se pune un nod în gât, mi se zburleşte pielea pe mine. Fetele mele au stat singure vreo şapte luni", spune moldoveanul. Întrebat cine are grijă de fete acasă, Costel explică: "Mama mea are grijă de ele. Din păcate când m-a sunat mama şi mi-a spus că nu se mai înţelege cu ele, că sunt mari de acum şi nu le mai face faţă, am trimis-o pe nevastămea acasă. Ea lucra aici, ca badantă, şi am decis că aşa e mai bine".

"Sinuciderile acelor copii m-au dat peste cap"

Când îi întrebi ce părere au despre cei 20 de copii români care s-au sinucis de dorul părinţilor plecaţi la muncă în străinătate, brusc, toţi moldovenii devin foarte serioşi. "De aia am şi trimis femeia acasă. După ce am auzit ce-au păţit ceilalţi copii. Unul dintre părinţi trebuie să stea cu copiii acasă. Să nu cadă în vreo depresie. Am văzut la televizor că unii copii s-au spânzurat. Cât câştig eu, le trimit lor. Nici eu nu mă simt mai bine aici, fără familie. Acum, mă gândesc serios să mă întorc acasă, la familie", spune Costel. Majoritatea românilor care lucrează în Italia şi care şi-au lăsat copiii acasă, în grija rudelor, sunt din Moldova

120 de mii de copii români sunt depresivi din cauza plecării părinţilor la muncă în străinătate Copilul către părinte: "Mamă, cine e lunganul ăsta din pat?"

Nelu Fasole, un gălăţean de 49 de ani, povesteşte ce-a păţit un văr de-al lui, când s-a întors acasă, la familie, după o absenţă de vreo 3 ani. "A lucrat aici, în Italia, cu noi şi a fost nevoit să se întoarcă acasă, din cauza crizei. Când a plecat din România, copilul lui era foarte mic.

Când s-a întors, ăla mic a început să priceapă şi el nişte lucruri. Vărul meu a ajuns seara acasă, când băiatul dormea. Când s-a trezit, copilul era la marginea patului şi o întreba pe mă-sa cine e lunganul din pat, care stă lângă ea. Să nu te recunoască propriul copil e foarte trist. Aşa că a decis să rămână acasă", spune Nelu.

"Nu mai pot să stau fără copiii mei"

Sorin, 27 de ani, este cel mai hotărât din tot grupul de moldoveni ca să revină în România. "Nu mai rezist. Ultimele trei luni au fost un coşmar. Nu mai pot să stau fără copiii mei. Există internet, stau de vorbă pe messenger cu ei, dar nu e ca şi cum aş sta lângă ei. Mă tot întreabă fii-miu de ce nu-l aduc şi pe el aici. Ce să-i zic? Că e foarte greu aici, că nu mai eu ştiu cum mă chinuiesc ca să-i fac un rost? Sunt tânăr şi aştia sunt cei mai frumoşi ani ai vieţii. Dacă nu-i petrec acum cu familia mea, alături de copiii mei, când să-i mai petrec, când voi avea 80 de ani? Gata, mă întorc acasă", spune apăsat Sorin. "As vrea în ţară un salariu de 400 de euro"

Costel are 38 de ani, e din comuna Scânteia, judeţul Iaşi. A fost bucătar, dar criza economică l-a obligat să se reprofileze. Acum, meseria lui de bază e cea de zidar, pietrar, tencuitor. A fost adus în Italia de rudele sale. Aproape toată familia lui, în jur de 30 de persoane (fraţi, surori, cumnaţi etc.) s-a reunit în Florenţa. Spune că a venit în Italia de doar câţiva ani şi că salariul lui, pe oră, e în jur de 8 euro, adică aproximativ 1.500 de euro lunar. "Dacă aş câştiga banii ăştia în România, aş fi boier. Totuşi, dacă aş avea în ţară un salariu de 15 milioane de lei, adică vreo 400 de euro, să ştiţi că m-aş descurca. Cu banii ăştia aş trăi decent", crede el.

Costel spune că a venit în Italia doar după ce şi-a pierdut locul de muncă în România. El consideră că foarte mulţi români s-ar întoarce acasă, la familii, dacă ar avea în România un salariu de câteva sute de euro lunar. Criza financiară le-a stricat planurile

Florin are 42 de ani şi spune că e în Florenţa din 2001. "Am prins documente şi mi-am adus şi familia. Am doi copii, un băiat de 6 ani şi o fată de 12 ani. Am avut copiii aici, la şcoală. Le plăteam taxa şcolară, dar în ultimii doi ani nu am mai răzbit, pentru că nu mă mai ajungeam cu banii. Am fost nevoit să-i trimit acasă. Fii-mea a stat mulţi ani singură acasă. Când am plecat, era mică, bebeluş, iar când m-am întors era deja mare, nu mă mai ştia. O întreba pe mă-sa cine sunt eu. Eu, cât de cât, am reuşit să îmi ţin familia unită, dar ştiu multe familii care s-au despărţit din cauza că au plecat la muncă, afară", spune Florin care se gândeşte şi el să se întoarcă acasă.

"Dacă acum 11 ani m-au încântat banii, acum mă interesează mai mult familia. Degeaba reuşeşti să câştigi în Italia bani mulţi, dacă acasă te loveşte o tragedie cu unul dintre copii", adaugă Florin. Sinuciderile copiilor români îi determică pe o parte dintre români să renunțe la mirajul străinătății FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

VULNERABILITATE

Presa din "cizmă" susţine că peste un milion de români sunt în Italia la muncă, legal sau la negru. Studiile realizate pe acest subiect precizează că majoritatea românilor care lucrează în Italia şi care şi-au lăsat copiii acasă, în grija rudelor, sunt din Moldova. Micuţii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate reprezintă un grup vulnerabil aflat în situaţie de risc, principalele efecte negative ale migraţiei părinţilor fiind scăderea interesului pentru şcoală sau întârzieri în dezvoltarea psihică. Citiți și:

• Copiii euronavetiștilor nu mai pot fi lăsaţi în voia sorţii
• A ajuns şi la ei strânsul curelei. Românii despre criza din Europa: "E jalee!..."
• Generaţia „Singur acasă” plânge în versuri | VIDEO