Zece milioane de euro a cheltuit Primăria Capitalei, din 1998 până acum, pentru gestionarea fenomenului câinilor fără stăpân.

Campania EVZ pentru rezolvarea situaţiei câinilor vagabonzi a stârnit polemici aprinse între cititorii ziarului. Unii cer eutanasierea animalelor fără drept de apel, alţii, indignaţi, au sunat în redacţie să ne ceară să încetăm „instigarea“ la uciderea maidanezilor. Demersul nostru nu urmăreşte prigonirea câinilor, aşa cum greşit s-a înţeles, ci o coagulare a măsurilor pe care autorităţile şi organizaţiile pentru protecţia animalelor ar trebui să le ia. În aşteptarea unei politici coerente pe această temă, vă prezentăm azi o scurtă istorie a fenomenului „câinii străzii“ care în ultimii zece ani „a supt“ de la bugetul municipalităţii zece milioane de euro.

Demolările şi Brigitte Bardot

S-a spus întotdeauna că fenomenul maidanezilor, propriu României, se datorează demolărilor masive din anii ’80, când mulţi câini din curţile oamenilor au devenit locuitori fără voie ai marilor oraşe. Lor şi urmaşilor lor li s-au adăugat, în ultimii 20 de ani, căţeii născuţi tot pe maidane sau prin curţile oamenilor şi lăsaţi liberi pe străzi sau cei adăpostiţi de paznici în curţile diverselor instituţii. Nicio lege din România nu gestionează această problemă, considerată în continuare prea mică faţă de marile necazuri ale oraşelor.

Totuşi, în ultimii zece ani problema maidanezilor ne-a mâncat nervii şi a depăşit graniţele ţării. Organizaţiile de protecţie a animalelor şi-au făcut simţită prezenţa ori de câte ori primarii au avut vreo zvâcnire spre rezolvarea situaţiei, promiţând educarea populaţiei şi promovarea adopţiei. La finele anilor ’90, primarul Viorel Lis a patronat desprinderea fostului serviciu de ecarisaj din fosta regie de salubrizare. Tot el s-a lăsat cucerit de fosta graţie a cinematografiei mondiale Brigitte Bardot, care ne-a vizitat în 1999, implorând cruţarea câinilor. Cam zece mii de câini au fost prinşi în perioada 1998-2000, sterilizaţi şi întorşi pe străzi.

Anul şi milionul

Primarul Traian Băsescu, imun la farmecele aceleiaşi B.B., a adunat de pe străzi, în perioada 2001-2003, cam 100.000 de câini, pe care i-a şi eutanasiat în proporţie covârşitoare - pe mulţi în aceeaşi zi în care-i prindea. „În 2003, consiliul a votat spargerea Administraţiei pentru Supravegherea Animalelor (ASA) pe sectoare, şi astfel ne-am încetat activitatea timp de şase luni“, povesteşte Simona Panaitescu, directoarea ASA.

Din vara lui 2004, ASA a fost reînfiinţată, iar în ultimii patru ani numărul câinilor prinşi s-a situat constant în jurul a 13.000-15.000 anual, cu adopţii de maximum 1.000- 2.000 de câini. În ciuda promisiunilor, iubitorii de animale n-au avut puterea de a adopta toţi câinii prinşi.

Cu rezultate mai mult sau mai puţin vizibile, cei zece ani de luptă cu maidanezii au costat bugetul Capitalei zece milioane de euro, cei mai mulţi bani ducându-se şi acum pe hrană, medicamente, chirii şi echipamente. ASA are azi numai două adăposturi. Unul la Theodor Pallady, cu o capacitate de maximum 300 de câini, şi celălalt la Chiajna, unde-i plăteşte primarului de acolo, Radu Minea, o chirie lunară de 12.000 de euro pe un fost CAP dezafectat. Panaitescu spune că municipalitatea a cumpărat un teren anul trecut, la Mihăileşti, unde va construi un adăpost demn de Animal Planet, dar asta costă mult şi nu se ştie exact când se va concretiza.

Nicio amendă pentru abandonul de câini

Simona Panaitescu susţine că 80% dintre câinii adoptaţi în aceşti ani sunt în continuare pe străzi deoarece poliţia nu aplică sancţiunile pe care legea le prevede pentru stăpânii de animale. „Noi avem o bază de date cu toţi cei care au adoptat câini, dar poliţia refuză să ne sprijine şi să aplice amenzile“, spune directorul ASA.

În ianuarie, parlamentul a adoptat Legea 9/2008 care interzice eutanasierea câinilor fără stăpân, şi pedepseş te abandonarea câinilor cu închisoare de la 3 luni la un an sau amendă de până la 600 de lei. Totuşi, nimeni n-a încasat vreo amendă, poliţia preferând să paseze în continuare răspunderea la ASA. Aceasta nu mai poate nici măcar să prindă câini de pe străzi pentru că ambele adăposturi sunt pline şi nimeni nu vine să adopte câini.

MESAJE ŞI COMENTARII

Cititorii EVZ propun soluţii pentru problema maidanezilor

> Mesaj primit la redacţie, pe adresa maidanezi@evz.ro:

Neguţa-Lia Cotiu - „Eutanasierea nu constituie o soluţie“

1. sterilizarea animalelor comunitare, începând cu femelele şi apoi masculii şi returnarea în teritoriu;

2. alocarea de fonduri la primării, special şi obligatoriu destinate creării de adăposturi pentru animalele comunitare şi pentru animalele cetăţenilor care doresc să le adăpostească (cu obligativitatea participării la întreţinerea acestora din urmă, vizite săptămânale etc.); 3. atragerea de fonduri comunitare pentru construirea de către autorităţile locale de adăposturi pentru animalele comunitare; 4. atragerea de fonduri şi organizarea de campanii de sterilizare gratuită atât a animalelor comunitare, cât şi a celor cu stăpâni (nevoiaşi); 5. sancţionarea drastică a persoanelor care abandonează animalele;

6. implicarea activă, responsabilă şi eficientă a organelor de ordine şi a tuturor celorlalte autorităţi pentru punerea în aplicare a normelor legale existente;

7. implicarea şcolii şi a factorilor de educaţie pentru conştientizarea, responsabilizarea şi încurajarea unui comportament prietenos al copiilor faţă de animale şi mediu, în general;

8. încurajarea ONG-urilor şi voluntarilor care desfăşoară (pe banii şi timpul lor) activităţi de sterilizare şi vaccinare a animalelor comunitare şi popularizarea acestora prin massmedia.

Toate aceste propuneri pot fi dezvoltate în proiecte individuale, cu condiţia ca factorii responsabili - autorităţile - chiar să dorească acest lucru! În orice caz: nu eutanasierea constituie o soluţie şi nici nu este o cale civilizată şi demnă pentru rezolvarea situaţiei.

> Mesaj postat pe forumul evz.ro:

Ed - „Soluţia este extrem de simplă“ Soluţii există deja, nu trebuie să inventăm noi roata:

1. orice câine comunitar va fi prins de pe străzi;

2. cine refuză să predea un câine comunitar către firma desemnată de primărie, acel cetăţean va fi nevoit să înregistreze acel câine ca fiind al lui şi va avea toate responsabilităţile în această privinţă! Firma respectivă va reveni să verifice dacă acel cetăţean îşi face datoria (să îl ducă la veterinar, să îi facă un carnet, să îl spele, să îl ţină în casă noaptea, să îl hrănească);

3. toţi câinii vor fi strânşi şi sortaţi: cei care sunt extrem de bolnavi şi nu au nicio şansă de a fi adoptaţi vor fi eutanasiaţi direct, iar marea majoritate vor fi puşi spre adopţie timp de două săptămâni;

4. dacă în acest timp nu sunt adoptaţi de nimeni, vor fi eutanasiaţi;

5. în cazul în care vor fi adoptaţi, se vor lua datele şi se va înregistra proprietarul respectiv, cetăţeanul fiind obligat să vină cu buletinul, să achite controlul veterinar şi eventualele tratamente... Cine iubeşte câinii, nu are decât să-i adopte. Au şansa şi libertatea să lupte pentru drepturile animalelor cu fapte, nu cu vorbe. Toţi cei care îi iubesc cu adevărat să-şi asume responsabilitatea cu adevărat.

Citiţi şi: 

EDITORIALUL EVZ: Nu câinii sunt de vină!