Întrebarea din titlu este o parafrazare a titlului tulburătorului roman interbelic „Și caii se împușcă, nu-i așa?” scris de Horace McCoy. Iar răspunsul, metaforic, este simplu: Da, între ei.

Cam asta am văzut în ultima lună și jumătate de campanie prezidențială. Un dans-maraton în plină criză, în care prezidențiabilii s-au călcat pe bombeuri și au valsat fals. Răzvan Burleanu și Ionuț Lupescu, pretendenții cu șanse reale la șefia fotbalului românesc, au amintit de campaniile politice din anii '90 – 2000, atunci când totul se baza pe tactica strămoșească „ba pe-a mă-tii”. Aici, președintele FRF a învins detașat, pentru că, având acces la arhiva de la „Casa Fotbalului”, și-a lovit nemilos contracandidatul. Burleanu a umblat la sertare, a scos acte și și-a intensificat activitatea de blogger. Apoi, mesajele au fost colportate de mass-media. Accidentalul președinte al Federației nici nu și-a mai bătut capul prea mult cu propriile proiecte, care oricum, verbal nu valorau mare lucru, și s-a axat pe punctele vulnerabile ale lui Lupescu. Și „Kaiserul” avea destule slăbiciuni din perioada în care făcea echipă cu Mircea Sandu. Contracte încâlcite cu firma unui prieten și asocierea cu „Nașu'” s-ar putea să conteze în percepția votanților. Știindu-se descoperit pe flancuri, fostul internațional a jucat la trecerea timpului, deși putea „mitralia” din toate pozițiile administrația Burleanu. Alibiul „nu mă cobor la nivelul ăsta”, nu ține. De fapt, toată campania celor doi candidați a fost neconvingătoare, o hârjoneală frivolă între doi inși care s-au duelat cu gloanțe oarbe. Teama de propriile slăbiciuni i-a făcut pe cei doi să fugă de o confruntare față în față, la TV, deși multe posturi s-au oferit să intre în joc. Candidații la șefia FRF au arătat mai mult de ce nu ar trebui să conducă fotbalul românesc, decât ce i-ar recomanda pentru funcția asta. „La război nu se pleacă urând ce ai în față, ci iubind ce lași acasă, în spate”, a spus un ofițer britanic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Tradus în limbaj fotbalistic, e un fel de „Să fim pozitivi, nu negativi”. Exact pe dos au fost abordările lui Burleanu și Lupescu. Puține vorbe despre ce se poate face, și multe despre ce nu s-a făcut sau s-a făcut prost. Cum alegerile sunt programate miercuri, 18 aprilie, este de așteptat ca „torpilele” de final să fie lansate luni sau marți. Așa că „imprevizibilul” rămâne un factor important în jocul ăsta electoral. Un rol esențial îl va avea cel de-al treilea candidat, Marcel Pușcaș, cel care va avea suficiente voturi încât să decidă prin alianță câștigătorul. Iar fostul fotbalist, retras timpuriu, din cauza unei accidentări, va face echipă cu Lupescu, într-un context normal. Dacă normalul mai există prin fotbalul românesc.