Împărtășesc pe deplin opinia jurnalistei Angelique Chrisafis, așternută în The Guardian sub titlul „Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris: un spectacol înalt kitsch, pe malul râului”. Titlul spune totul, nu cred că este cazul să mai citez din text. Dar ceremonia nu a doar sub semnul kitsch-ului, ci și al intoleranței strident-agresive, trivial-jignitoare. O golăneală deșănțată! Iar asta, contrar declarațiilor de intenție ale realizatorilor grandioasei șușe.

 

Gândirea întregului spectacol a fost aceea a regizorului Thomas Jolly, văzut în Franța a fi un „enfant terrible” al teatrului francez. Ca orice „copil teribil” care se joacă cu lopățica și găletușa prin cultură, caută atenția nu prin mijloace artistice consacrate și validate estetic de public, prin inovația seducătoare cultural, ci prin ofensa șocantă. Nimic nou, arta contemporană este plină de „domni Goe”, care pun dulceață în galoșii musafirilor, întru afirmarea personalității și captarea atenției. Trebuie adăugat și faptul că scenariul spectacolului a fost studiat, discutat și în final aprobat de președintele Franței, Emanuel Macron.

La el acasă, regizorul Thomas Jolly este cunoscut a fi un reprezentat de seamă al mișcării LGBTQ+, iar asta s-a văzut cu prisosință în show-ul regizat la Paris. Nimic de reproșat omului, toți artiștii pun din ei în actul creației. Nu există creator de artă valabil fără o bogată experiență de viață, căci doar experiența personală conferă cunoaștere nuanțată. Asta a fost cea mai importantă experiență de viață a regizorului, pe asta și-a bazat actul creației. Să-i aprecieze produsul minții și experienței cei alături de care și-a dobândit experiența și cei care i-au încredințat proiectul, iar Macron să-l înnobileze cu titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare.

Dar cum extragerea artistică din filonului tribulațiilor LGBTQ+ cu ignorarea ideologiei „woke” - adică centrarea atenției adepților pe inegalitățile sociale, rasism, sexism, ignorarea categoriei LGBT+ și altele așijderea - ar fi sunat ca dracu, regizorul francez a declarat public, în repetate rânduri, că ideea principală a show-ului va fi „nevoia de incluziune”. Doar a declarat, pentru că în realitate show-ul său exact asta nu a făcut. Nu voi aduce decât un singur argument, pe cel mai strident, pe acela care i-a aruncat în aer toată construcția ideatică declarată.

Caricaturizarea prin parodiere trivială a „Cinei cea de Taină”, scenă transpusă vivant după celebra pictură murală a lui Leonardo da Vinci, a avut drept interpreți niște personaje de coșmar, niște creaturi cu trăsături masculine costumate în prostituate, „drag queens” le zice, plus un copil, un băiețel aflat la vârsta inocenței. Ca să fie clară blasfemia, unul dintre personajele bărbat-femeie afișa un testicul la vedere, atârnat dincolo de marginea elastică a chilotului.

Podcaster-ul american Clint Russel a pus punctul pe „i”, încă din timpul reprezentației: „Este o nebunie, deschiderea evenimentului prin înlocuirea lui Iisus și a ucenicilor de la Cina cea de Taină cu bărbați în travesti. Există 2,4 miliarde de creștini pe pământ și se pare că Jocurile Olimpice au vrut să le declare cu voce tare tuturor, chiar de la poartă: Nu sunteți bineveniți!” Nu dau decât un singur exemplu de consternare, din tsunami-ul stârnit de accentul grobian pus de regizorul francez în numele toleranței incluzive.

Americanul Clint Russel a greșit însă socoteala. Abordarea artistică incluzivă a regizorului francez Thomas Jolly nu a exclus doar 2,4 miliarde de creștini, ci încă pe atât. Relevantă în acest sens este observația eruditului publicist Dan Pavel:

Lumea e răutăcioasă și spune că reinterpretarea „Cinei Cea De Taină” sub formă de Drag Show este o insultă la adresa a 2,4 miliarde de creștini. Acuză organizatorii că n-ar fi avut tupeu să facă același lucru cu simbolurile musulmane. Nu-i adevărat. Creștinii uită că Iisus este un profet extrem de important în religia musulmană. Al Masih - Mesia, Isa bin Maryam - Iisus fiul Mariei. Dacă nu mă înșel, în Coran există o întreagă Sura dedicată rugăciunii Domnului la cina apostolilor. Surah Al Maidah? Nu mai țin minte, mă puteți corecta. În fond, musulmanii nu neagă originile, sfințenia, miracolele și revelațiile lui Hristos, ci doar faptul că este Dumnezeu. În opinia imamilor Iisus este prin Dumnezeu, dar nu poate fi Dumnezeu însuși. Așa că festivitățile de deschiere au fost într-adevăr incluzive pentru că au inclus și vreo 2 miliarde de musulmani în aceeași insultă. Să nimerești 4,4 miliarde dintr-o pălitură nu-i rău. Așa te împrietenești cu lumea și o convingi să te accepte.

Într-un târziu, după ce flama scandalului a fost aprinsă mai ceva decât cea olimpică, prin intermediul Reuters, organizatorii „Paris 2024” au anunțat că le cer scuze catolicilor și altor grupuri creștine, indignate de tabloul kitsch la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, care a parodiat faimoasa pictură a lui Leonardo Da Vinci. Purtătorul de cuvânt al „Paris 2024”, Anne Descamps, a declarat într-o conferință de presă că „În mod clar, nu a existat niciodată intenția de a arăta lipsă de respect față de vreun grup religios. Ceremonia de deschidere a încercat să sărbătorească toleranța comunității”. Concomitent cu scuzele, de pe pagina oficială a Jocurilor Olimpice „Paris 2024” a fost șters filmul shouw-lui de deschidere.

Eu cred că show-ul de la Paris la care am asistat, le-a servit doar drept pretext regizorului Thomas Jolly, găștii sale creative și supervizorului general, președintele Republicii Franceze, Emanuel Macron, pentru a-și expune concepțiile neo-marxiste despre lume și viață. Nu sunt deloc mirat. Ceea ce începe așa cum a început la Paris ziua de 14 iulie 1789, nu poate duce decât într-o astfel de abjecție. Una în care sufletul a miliarde de oameni este ghilotinat, exclus și anulat prin batjocură, iar asta fix în numele incluziunii și al toleranței.

* Une vrai connerie - O adevărată imbecilitate