Vladimir Putin pretindea la începutul invaziei brutale a Rusiei din Ucraina că e motivat de dorința de a scăpa țara de „naziștii” care preluaseră controlul asupra ei. Acum, mulțumită lungului șir de atrocități comise de forțele ruse, e cât se poate de limpede că unica persoană care întruchipează toate trăsăturile cele mai josnice ale unui fanatic nazist este însuși Putin.

Instinctele tiranice ale conducătorului rus au fost foarte bine etalate la ridicola ceremonie organizată de el la sfârșitul săptămânii în Piața Roșie pentru a celebra anexarea celor patru teritorii ucrainene despre care el pretinde că ar fi fost capturate de forțele sale în ultimele patru luni.

Apelând la retorica unui demagog, Putin abia s-a putut ține în frâu atunci când s-a lansat într-o tiradă denunțând nelegiuirile Vestului și proclamând simultan izbânzile eroice ale armatei ruse. Poate că din vremea în care Adolf Hitler își răcnea perorațiile la mitingurile de la Nuremberg nu ne-a mai fost dat să asistăm la asemenea răbufniri bolnave din partea unuia dintre liderii mondiali.

Mai mult decât atât, disprețul crud al lui Putin pentru poporul ucrainean pe care încearcă să-l „elibereze” este împărtășit și de armata rusă, care a comis crime abominabile la scară industrială în tentativa ei disperată de a cuceri pământ ucrainean. Rusia e acuzată de nenumărate crime de război, de la masacrul civililor în orașul nordic Bucea, la începutul conflictului, până la mai recentele lovituri de rachetă asupra unui convoi de refugiați încercând să ajungă în locuri mai sigure, soldate cu moartea a 20 de oameni - inclusiv mai mulți copii.

La peste șapte decenii de la înfrângerea Germaniei naziste, este aproape dincolo de orice înțelegere cum de se mai pot petrece asemenea orori pe pământ european.

În plus, comiterea de către Rusia a acestor crime de război dezgustătoare face să fie cu atât mai imperativ ca puterile occidentale să facă tot ce pot pentru ca Putin și acoliții lui să sufere aceeași soartă cu regimul nazist pe care se căznesc într-atât să-l imite.

O mare parte a acestei săptămâni mi-am petrecut-o la o conferință organizată la impresionantul centru Wilton Park, unde unii dintre cei mai mari gânditori militari ai lumii au dezbătut implicațiile războiului din Ucraina și cum va putea Occidentul să țină piept provocărilor viitoare pe care e probabil să le întâlnească din partea unor puteri autoritare precum Rusia și China.

Și chiar dacă opiniile privind modalitățile cele mai bune de a atinge acest obiectiv diferă, mai cu seamă în privința îmbunătățirii capacității NATO de a se ridica la nivelul unor asemenea provocări, a existat un consens general cum că asigurarea unei înfrângeri umilitoare a Rusiei lui Putin ar constitui un bun punct de pornire.

Din fericire, această perspectivă luminoasă s-a deplasat cu un pas considerabil mai aproape de noi în urma succeselor uluitoare reputate de forțele ucrainene pe câmpul de luptă, în timp ce ele continuă să avanseze în detrimentul rușilor deopotrivă pe frontul estic și cel sudic.

La est, ucraineni și-au mărit teritoriul apreciabil deja recucerit în Donețk prin extinderea ofensivei și în Luhansk, unde susțin că au eliberat în ultimele zile câteva așezări. În cazul în care armata ucraineană e capabilă să-și mențină acest avânt, nu va mai trece mult până când pretenția lui Putin cum că ar controla cele două regiuni care compun Donbasul va fi expusă drept minciună.

O situație similară există și în sud, unde ucrainenii au raportat un progres serios în preajma orașului strategic Herson, considerat a fi poarta Crimeei. De unde apare și perspectiva ademenitoare dar dificil de imaginat că ucrainenii vor fi curând în poziția de a putea recuceri însăși Crimeea, căminul flotei ruse din Marea Neagră, ceea ce ar constitui cu adevărat o lovitură de pumnal în inima lui Putin.

Viteza cu care ucrainenii au răsturnat tendința conflictului categoric în avantajul lor a provocat neliniște în unele cancelarii occidentale. Există temerea că tiranul rus, acum încolțit, ar putea recurge la arme nucleare tactice pentru a-și salva pielea.

O asemenea escaladare spectaculoasă din partea lui Putin s-ar dovedi totuși, în cele din urmă, contraproductivă. Rusia a fabricat aceste arme în timpul războiului rece cu scopul de a nimici formațiuni masive și compacte de blindate, ceea ce le-ar fi permis forțelor sale să străpungă ulterior apărarea occidentalilor. Dar în Ucraina nu există formațiuni masive și compacte de blindate care să poată fi atacate, iar în spatele frontului nu se află nici o forță rusă pregătită să lanseze o ofensivă.

Prin urmare, amenințările nucleare ale lui Putin nu constituie nimic mai mult decât un alt exemplu de comportament labil și delirant din partea lui. Iată așadar încă un motiv pentru care Vestul trebuie să-i asigure o înfrângere deplină și umilitoare, una care să transmită un mesaj fără echivoc și altor regimuri autocratice: de acum încolo, orice act de agresiune neprovocată va suferi o soartă similară, notează telegraph.co.uk.

(Traducere Rador)