După moartea tatălui, mama sa ajunge să cânte și să danseze prin localuri. Descoperind asta, tânărul fuge în pustiu unde primește botezul. Când revine în orașul său natal, află că mama lui a murit când a fost văzută de fiul său în local, iar frații s-au împrăștiat prin lume.

Mâhnit, se întoarce în pustiu unde duce viață aspră, mâncând o dată la trei zile. Ajunge să vindece bolnavii, surzii și orbii. Din cauza răutății oamenilor, care-l acuză că tămăduiește cu puterea demonilor, pleacă în Egipt, unde o readuce la viață pe fiica regelui, drept care întreaga curte se botează.

În urma unui complot al vrăjitorilor, Fanurie este supus la chinuri: i se taie mâinile și degetele de la picioare, urechile, i se smulg dinții și în final i se taie capul. Moaștele sale sunt descoperite de niște păstori în jurul lui 1.500 într-o peșteră. Alături se ele se afla o piele pe care era scrisă viața Sfântului Fanurie.