A fost sclavul Aglaiei, fiică de proconsul, în timpul lui Dioclețian (284- 305). Stăpână și sclav trăiau împreună în desfrânare. În bezna păcatului își face însă apariția o rază de lumină: Aglaia îi cere lui Bonifatie să meargă în Răsărit să-i aducă moaște de mucenici, pentru a-i fi sprijin sufletesc.

Dar, asistând la multe martirii, Bonifatie se declară și el creștin. Este spânzurat cu capul în jos, i se bagă trestii ascuțite sub unghii, i se toarnă plumb topit pe gură, este băgat cu capul în jos în smoală incinsă. Din toate, scapă nevătămat. În final, i se taie capul. Trupul său este răscumpărat de Aglaia, care zidește la Roma o biserică pentru moaștele pe care le-a dorit atât.