În vremea prigoanei împotriva creștinilor declanșată de împăratul Antonin Pius (138-161), Ermie refuză să se lepede de Hristos, drept care este torturat groaznic: i se zdrobesc dinții cu o piatră, pielea feței îi este jupuită cu cuțitul și apoi este aruncat în foc, dar scapă nevătămat prin darul lui Dumnezeu. Văzând acestea, judecătorul care îl condamnase îi cere să bea otravă de la un vrăjitor. Cum otrava nu îi face nici un rău, vrăjitorul se convertește la creștinism. După alte chinuri, lui Ermie i se taie capul. Moaștele sale vindecă numeroase boli.