Apoi, la sfatul episcopului Ilarion, care îl îndeamnă să nu plece la Athos, cum dorea, ci să rămână pe meleagurile vâlcene, în 1690 se retrage la câțiva kilometri de schit, într-o peșteră din muntele Iezeru. Alături, sapă în stâncă și un mic paraclis, care va fi sfințit de episcopul Ilarion. Antonie va trăi aici până la sfârșitul vieții, coborând doar duminica și la sărbători, pentru a participa la liturghie și a se împărtăși. După 28 de ani de sihăstrie, trece la Domnul la vârsta de 92 de ani, pe 23 noiembrie 1719. Moaștele sale se află la biserica Schitului Iezeru din Vâlcea.  

 

Te-ar putea interesa și: