Sfântul Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei, s-a născut în anul 310 în Armenia Mare și a fost unul dintre cei mai aprigi luptători împotriva ereziei lui Arie.

Pentru viaţa lui duhovnicească, pentru blândeţea şi smerenia sa era iubit de toţi.

A fost ales episcop al cetăţii Sevastia, apoi în Veria Siriei şi, după ceva vreme, arhiepiscop al Antiohiei, în locul lui Eudoxie, care a devenit patriarh al Constantinopolului.

Se povesteşte că, după ce a intrat în cetate, antiohienii l-au primit cu atâta evlavie, încât mulţi dintre ei îşi botezau copiii cu numele lui.

Sfântul Meletie a fost alungat de eretici din scaunul episcopal, dar a fost rechemat în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363).

După ce noul împărat a îmbrăţişat credinţa păgână, acesta l-a exilat pe Sfântul Meletie, care s-a întors în Antiohia în timpul împăratului Iovian.

Următorul împărat, Valens, l-a izgonit pe arhiepiscopul Meletie. Dar şi de data aceasta Sfântul Meletie s-a întors în Antiohia, în timpul împăratului Graţian (373-383).

Sfântul Meletie a fost prieten cu Sfinţii Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz, Ioan Hrisostom, Grigore de Nyssa şi alţi Părinţi. Sinodul al II-lea Ecumenic (381) de la Constantinopol l-a ales preşedinte.

Pe când explica dogma Sfintei Treimi, slujindu-se de mâna sa, arătând mai întâi Unimea cu un singur deget, apoi Treimea cu trei, din mâna ierarhului a ieșit deodată o văpaie luminoasă, care i-a înspăimântat pe eretici.

La același sinod, Sfântul Meletie l-a confirmat pe Sfântul Grigorie Teologul ca patriarh al Constantinopolului. Anterior, tot el îl hirotonise diacon pe Sfântul Vasile cel Mare și îl botezase pe Sfântul Ioan Gură de Aur.

Sfântul a trecut la Domnul în timpul desfăşurării lucrărilor Sinodului, în acelaşi an.

A fost îngropat în Biserica Sfinţilor din Constantinopol. După ceva timp moaştele sale au fost duse în Antiohia.