În această calitate, Sfântul Simeon Noul Teolog se dovedește un excelent îndrumător pentru monahi prin catehezele pe care le rostea zilnic, dar și un bun gospodar, căci renovează clădirile ruinate ale mănăstirii.
Acum are parte de o nouă experiență a luminii dumnezeiești și primește darul cuvântării și al învățăturii sub insuflarea căruia compune imnuri ale dragostei dumnezeiești, discursuri teologice, cateheze și scrisori.
Odată cu ascensiunea duhovnicească se înmulțesc și ispitele. Câțiva monahi se revoltă din cauza regimului strict și fug din mănăstire, însă Sfântul Simeon îi caută și îi aduce înapoi cu dragoste și cu iertare.
După 25 de ani de stăreție, încredințează mănăstirea lui Arsenie, unul dintre cei mai de seamă ucenici ai săi, pentru a duce o viață retrasă, în chilia sa.
Ne puteți urmări și pe Google News
Datorită cultului pentru duhovnicul său care trecuse la Domnul, și pentru icoana acestuia, Sfântul Simeon intră în dispută cu consilierul patriarhal și imperial Ștefan al Nicomidiei, care îl disprețuia pentru renumele său de teolog charismatic.
Simeon este exilat pe țărmul asiatic al Bosforului și abandonat într-un loc pustiu. Însă aici a descoperit un paraclis ruinat, cu hramul Sfintei Marina, unde se adăpostește.
Deși patriarhul și împăratul bizantin îi anulează decizia de exil și îl roagă să se întoarcă la Constantinopol, Sfântul Simeon preferă să înceapă o nouă lucrare la schitul Sfânta Marina.
Ajutat de prieteni și de ucenici, reușește să construiască aici o mănăstire și să adune o obște care să-L slujească pe Dumnezeu. După terminarea lucrărilor, el se dedică din nou meditației și își intensifică viața contemplativă și mistică.
După treisprezece ani de exil, Sfântul Simeon moare în urma unei boli cumplite pe 12 martie 1022, iar în anul 1052, după o descoperire dumnezeiască, sfintele sale moaște sunt dezgropate și puse spre închinare.
Până la Sfântul Simeon, tradiția creștină cunoștea doar două mari personalități care au primit supranumele de „Teolog”: Sfântul Ioan Evanghelistul și Sfântul Grigorie de Nazianz.
Sfântul Simeon a primit apelativul de „Noul Teolog” mai întâi ca o ironie a adversarilor săi, dar a ajuns apoi descrierea cea mai potrivită pentru viețuirea sa duhovnicească și pentru scrierile în care dovedește o înaltă pătrundere a lucrărilor dumnezeiești.
Recomandările noastre
Invitatii EVZ
Un sfert de secol de domnie: Jubileul ratat
