Încă din copilărie este adus la Constantinopol, unde bunicii săi ocupau posturi importante la palatul imperial, pentru a-și face studiile în școlile capitalei.

După absolvirea școlii secundare, refuză să aprofundeze cultura profană. Un unchi, care îi era și protector, încearcă atunci să-l îndrume spre o carieră politică și, pentru o vreme, Sfântul Simeon acceptă o demnitate la palat.

După moartea unchiului, Simeon vrea să se retragă din lume și vine la faimoasa mănăstire Studion, unde monahul Simeon Evlaviosul nu-l primește, considerându-l nepregătit.

Totuși, acesta rămâne povățuitorul duhovnicesc al tânărului și îi dă o regulă de viețuire duhovnicească pe care să o aplice în lume.

Găzduit în casa unui patrician, tânărul Simeon începe o viață de asceză cu rugăciune, meditație și lectură și are o primă experiență a vederii luminii dumnezeiești.

Face o a doua încercare de a intra în mănăstire, dar este din nou refuzat de îndrumătorul său care consideră că nu a sosit momentul potrivit.

După încă șase ani de așteptare, Sfântul Simeon merge într-o ultimă vizită la casa părintească. Aici, fiind vremea postului mare, își sporește nevoințele și citește „Scara” Sfântului Ioan Scărarul.

Rugăciunea pe care o practica acum era atât de intensă încât, stând cu mâinile ridicate ore întregi, ele înțepeneau și cu greu le mai putea coborî.

După această perioadă, renunță la averea care i se cuvenea și merge la Studion, unde Petru, egumenul acestei mănăstiri, îl primește în sfârșit și îl dă în grija lui Simeon Evlaviosul.

În calitate de ucenic, ajuns la vârsta de 27 de ani, Simeon devine deosebit de râvnitor în ascultarea părintelui duhovnicesc și în îndeplinirea îndatoririlor vieții ascetice.

Se confruntă, totuși, cu numeroase ispite din partea celorlalți frați, care erau invidioși, dar și din partea rudelor care doreau să-l readucă acasă.

Simeon rezistă și se învrednicește de vederea luminii dumnezeiești care îl umple „nu numai de smerenie și de străpungere, ci și de înțelepciunea de sus prin care devine el însuși învățător duhovnicesc”.

Din cauza invidiilor pe care le trezise în rândul fraților, Sfântul Simeon este alungat de la Studion. Simeon Evlaviosul îl duce pe ucenicul său la o mănăstire din apropiere (Sfântul Mamas), unde este tuns în monahism și își intensifică luptele ascetice.

După câțiva ani este hirotonit preot, simțind pogorârea Sfântului Duh asupra lui, iar apoi este ales stareț. Avea 31 de ani.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE