Recentul scandal amoros care “bântuie” în jurul preşedintelui Franţei a dat apă la moară presei, discuţiile pe acest subiect fiind la ordinea zilei. Vocile care îi iau apărarea spun însă că nu este nici primul, nici ultimul din rândul personalităţilor lumii, care “au călcat pe alături”.  
Cocoşelul din câmpie
Valéry Giscard d’Estaing (preşedinte al Franţei între 1974-1981) deţine un adevărat record în materie de sex. Implicat la un moment dat într-un accident s-a descoperit că preşedintele împrumutase maşina (un Ferrari) de la regizorul Roger Vadim, iar alaturi de el se găsea o femeie.
Cu timpul, publicaţiile franceze au dezvăluit că d’Estaing se întâlnea cu eroina seriei erotice “Emmanuelle", Sylvia Kristel, la un han de ţară cu nume predestinat: "Cocoşelul din câmpie". Totul a culminat când Muammar Gaddafi a fost declarat "inamicul Franței", deoarece intrase în posesia unor înregistrări ale convorbirilor purtate de Giscard d’Estaing cu o jurnalistă. înregistrările conţineau poeme de amor recitate de preşedinte. Creaţie personală!
Cu o prietenă
Francois Mitterrand (preşedinte al Franţei între anii 1981-1995) a avut o legătură extraconjugală din care a rezultat o fată, Mazarine. Bine ascunsă, “bomba" a explodat după moartea preşedintelui, şocându-i pe francezii care îl considerau un familist convins. Se spune că cea mai pasională legătură a preşedintelui francez a fost cea cu solista Mireille Mathieu.
Fostul ministru francez de externe, Roland Dumas nu a vrut să recunoască, la sfârşitul anului 1997, legătura cu o "prietenă apropiată", Christine, care s-a dovedit până la urmă întreţinuta banilor publici, pe spezele societăţii Elf, pentru a-l "influenţa, controla şi manipula pe ministru". Dezvăluirile în amănunt au venit chiar din cartea autobiografică a Christinei, intitulată sugestiv "Târfa Republicii".
Despre Jacques Chirac (preşedinte al Franţei între 1995-2007) s-a aflat târziu că toastul său preferat era “în numele cailor noştri, femeilor noastre şi al celor care le călăresc" şi că obişnuia să fluture cheile apartamentului prezidenţial în faţa personalului feminin care îl însoţea în deplasările externe.
Cap de afiş
Supremaţia franceză în materie de sex la nivel înalt este secondată cu succes de către americani. Deşi analiştii consideră că Ronald Reagan a fost cel mai puritan preşedinte, iar Richard Nixon şi George Bush senior cei mai sobri, Bill Clinton a îndrăznit să scoată America din monotonie, făcând-o “cap de afiş“ la capitolul sex. Aventurile sale au constituit, o lungă perioadă, deliciul presei internaţionale, iar numele lui va fi veşnic asociat cu cele două “elemente incriminatoare": trabucul şi Monica Lewinski.
Un istoric american afirma că nu i se poate reproşa nimic lui Bill Clinton, deoarece el a urmat o adevărată tradiţie a preşedinţilor americani, conform următoarei enumerări: George Washington a avut o legătură secretă cu o oarecare Marry Gibbons; Thomas Jefferson a trăit o relaţie pasională cu o sclavă, care i-a dăruit mulţi copii; Franklin Roosevelt s-a iubit înflăcărat cu secretara sa, dar şi cu prinţesa Marta a Norvegiei, locatară a Casei Albe în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial.
În chiloţi
John F. Kennedy a fost cel mai “performant" preşedinte al SUA până la Bill Clinton. Mărturiile apropiaților spun că acesta avea o extraordinară frenezie sexuală, pe care medicii o considerau efect al tratamentului pentru maladia Addison (de care suferea Kennedy). Goana după sex a tânărului preşedinte a generat aventuri celebre (cu Marilyn Monroe) sau obscure (cu secretarele de la Casa Albă). Lyndon Johnson, succesorul lui Kennedy, nu a rezistat nici el magnetismului sexual exercitat de Biroul Oval şi a avut grijă să-şi ofere momente unice cu cele două secretare ale sale – una brunetă şi cealaltă blondă), alternativ.
Şi Marea Britanie stă bine la acest capitol. Winston Churchill obişnuia să-i dicteze secretarei diverse texte gol-puşcă, conform unor mărturii. Prinţul Charles a renunţat la Diana pentru Camilla Parker Bowles, prietena sa din copilărie, pe care, uneori, îi place să o pipăie discret în public. Despre John Major (ex-premier), conservatoarea Edwina Currie mărturisea că i-a fost amant între 1984 şi 1988: “Aş vrea ca în apartamentul meu să mai apară ticălosul în chiloţii lui albaştri!“, declara ea pentru "The Times").
Patru soţii şi trei divorţuri
La toate aceste poveşti se mai adaugă şi multe altele, cum ar fi cele ale lui Gerhard Schroeder şi Aleksandr Lukaşenko. Schroeder (fost cancelar al Germaniei în perioada 1998-2005) era implicat în martie 1996, într-un scandal amoros, urmat de divorţ şi de căsătoria cu o ziaristă de 32 de ani, Doris Köpf, fapt ce nu l-a impiedicat să devină cancelar. De altfel, el se poate mândri cu patru soţii şi trei divorţuri. Cât îl priveşte pe Lukaşenko, preşedintele Belarusului, acesta şi-a abandonat soţia la ţară de mult timp, pentru o altă femeie, considerată  fermecătoare, care i-a dăruit un fiu.
După cum precizează analiştii acestui “fenomen” la nivel înalt, lista rămâne deschisă.  Şi tot ei precizează că, “unii au contabilizat iubirile lui Napoleon, stabilind cifra aventurilor sale de-o noapte la 12, iar cifra legăturilor permanente la 5. Fie că e vorba de Napoleon, Chirac, George Washington ori Bill Clinton, toţi mai marii lumii gustă din plăceri”.

Te-ar putea interesa și: