A abandonat recuzita personajelor sale: pulanul și „cașcheta” polițaiului incult și despotic și basmaua tărăncii bețive și depravate pentru borderoul de crâșmar. Și-a investit aproape toți banii într-o afacere. Din vedetă TV a ajuns un comerciant iscusit și recunoscut în breaslă

Când apărea la televizor, acum vreo 15 ani, rupea toate audiențele. Unii spuneau că e un fenomen, iar alți exegeți invidioși îl acuzau că duce băcșcălia la limita indecenței. Oricum, îți stârnea râsul ori de câte ori îl vedeai. Personajele interpretate de el, polițistul cretinoid Garcea și muierea proastă de la țară, infidelă, dar cu gură mare, Leana lu’ Pârțag, vor rămâne, că place sau nu, în istoria sitcomurilor românești.  

De vreo zece ani, Mugur Mihăescu a lăsat platourile de filmare și s-a convertit în cârciumar. Și-a băgat aproape toți banii în două pub-uri în Centrul Istoric, pe vremea când acesta era o ruină. A pariat și a câștigat. S-a băgat și în politică, dar aici nu i-a ieșit la socoteală. Azi e un prosper comerciant și vrea să se extindă. Mai nou, a devenit consilierul primăriței Gabriela Firea pe problemele din Centrul Vechi al Capitalei. Mugur Mihăescu nu se mai scălămbăie și nu mai maimuțărește pe nimeni. E altfel decât ți l-ai imagina. Este un om serios care vorbește foarte serios.

Olteanul comediant cu crâșmă irlandeză

E ora trei și Mugur Mhăescu e pe terasa pub-ului său, St. Patrick, din Centrul Istoric al Capitalei. Fumează mult, dar țigări din alea care nu ard și nu fac scrum. De ce și-ar face un oltean din Sadova, în Centrul Istoric al Bucureștiului, un pub irlandez, cu burgeri și bere Guinness, în loc de o cârciumioară în care să vândă zaibăr, mâncărică de praz și cârnăciori oltenești? Mugur Mihăescu se scarpină pe celebra sa calviție: „Păi, nu prea mai vrea lumea praz… Olteanu’ din Sadova a avut posibilitatea de a vizita și alte țări. A văzut concepte universale, care au fost verificate. Olteanului din Sadova nu i-a plăcut să inventeze apa caldă!”. Cât de serios e miștocarul Mugur Mihăescu? Se încruntă. Spune că depinde de situația în care e pus: „Câteodată îmi place să fac mișto de lucrurile serioase. Alteori nu. Depinde de pasa în care mă prinzi. Sunt un om ca toți oamenii și funcționez ca atare. Nu m-am «upgradat» la 2.0!”.

Garcea și Leanu lu' Pârțag sunt niște personaje care, cu siguranță, vor rămâne în istorie. Deja sunt parte din „folclor”

Arhetipurile personajelor sale

Amza Pellea a rămas în istorie cu nea Mărin, Jean Constantin va fi pentru totdeauna Ismail, iar Papaiani – Păcală. Figura lui Mugur Mihă-escu este asociată de oameni cu cele două personaje cărora le-a dat viață în sitcom-urile difuzate de PRO TV: Garcea și Leana lu’ Pârțag. Îi face plăcere sau îl deranjează? Clipește des și răspunde: „De ce să mă deranjeze? Singurul lucru neplăcut e atunci când se confundă omul cu personajul. În termeni medicali se numește schizofrenie. Da’ nici rudotelul nu mai e ce a fost!”. Garcea era un fel de Pristanda cu retard mintal și Leana, țăranca bețivă, cam curvă și proastă de bubuie. Acestea sunt arhetipurile reale ale polițistului rural și femeii de la țară? Nu-i e frică să fie sincer și afirmă răspicat că unele dintre ele așa sunt: „Umorul nu poți să-l faci decât din exagerări! Mi-a plăcut întotdeauna să râd de prostie și să arăt cu degetu’. Dacă unii au înțeles altceva e problema lor”.

„Nu-i totuna leu să mori, ori câine înlănțuit!”

Ce făcea el, cu Radu Pietreanu, la Vacanța Mare, era umor, satiră, miștou, caterincă sau bășcălie? Dă din umeri și zice că e o treabă de gust: „Mie mi-a plăcut să cred că făceam umor. Că am plecat de la Cercurile de Artă și Creație Studențești, din 1986. Lumea percepe peiorativ... Dacă zici că faci bășcălie se iau în derâdere lucruri la care ar tebui să te comporți mai serios. Limba română e o armă foarte puternică”. Nu-l ia nostalgia, câteodată? Nu mai vrea pe sticlă, în sala de spectacol sau pe ecranul cinematografului? Oftează. „Dacă voi mai avea, vreodată, ceva de spus, și voi putea s-o fac cum îmi doresc, o voi face! Da’, să știi, am mai avut spectacole! Chiar și anu’ ăsta vreo zece”. Se confesează: „Odată cu vârsta, îți mai scade din energie și îți dorești și alceva. «Nu-i totuna leu să mori, ori câine înlănțuit!», spunea Coșbuc”.

„Vacanța Mare există!” 

Jerry Seinfeld spunea că sitcom-ul care l-a făcut celebru nu ar mai merge într-o lume plină de device-uri și gadget-uri. Că ar fi necredibilă relația dintre cei patru prieteni în condițiile unei vieți guvernate de smartphone-uri și tablete. Ar mai avea succes, în ziua de astăzi, un show de tipul celui făcut de Vacanța Mare? E optimist și nu prea: „Moda e ciclică. Ceea ce acum n-are succes poate avea după zece ani! Efectiv nu știu... Asta o decide publicul”. În primăvară, Radu Pietreanu a încercat să resusciteze grupul al cărui unic supraviețuitor, dintre membri fondatori, era. Nu i-a ieșit. De ce? Nu cumva pentru că lipseau Garcea și Leana? Se revoltă un pic și afirmă că Vacanța Mare a trăit și după anii de glorie de la „PRO TV”: „El, Pietreanu, a continuat în lumea showbiz-ului cu «stand-up comedy». Când am avut posibilitatea să vin și io la spectacole n-am zis niciodată nu! Radu n-a încercat nicio resuscitare. Vacanța Mare există! Dacă cineva ne vrea sub acest nume, mergem!”.

N-are păreri despre Bobonete și Bendeac

Se uită la „Las Fierbinți”? Că, practic, e continuatorul Vacanței Mari la Pro TV. Este circumspect și își alege cuvintele: „M-am mai uitat...”. Îi place? Rămâne cu aceeași rezervă: „Chestie de gust. Prefer să nu discut. Multe lucruri îmi plac, multe nu”. Dar cum îi plac noii actori de comedie de azi, de tipul Bobonete sau Bendeac? Nici întrebarea asta nu-i convine: „Sunt multe lucruri pe care le-am văzut și la Bobonete și la Bendeac... Am râs la unele. Dar io vin din această lume și mi-e greu să mă pun în pielea unui spectator consumator de umor. Un actor care știe cum se face un film nu va vedea niciodată o peliculă ca un spectator neimplicat”.

A făcut milionul de euro de mult timp

A abandonat lumea showbizului pentru cârciumăreală. Care activitate a fost mai rentabilă? Se înfoaie, mândru: „Ambele sunt rentabile, dacă le faci bine! Io am încercat să mă detașez de conceptul vechi de cârciumăreală și să mă axez pe «industria de ospitalitate»”. Are planuri mari: „Vreau să deschid un hotel în București și o pensiune în Deltă, la Mila 23”. Chiar, câți bani au adunat Garcea și Leana, cât au „trăit”? Am citit că Vacanța Mare ar fi încasat, numai de la PRO Tv, peste zece milioane de euro... Ca orice om de afaceri, e prudent: „Se poate.. da’ cred că e exagerat. Cred că jumătate am luat”. Și, a făcut milionul din showbiz? Se timorează, un pic: „Da, l-am făcut!”. Dar cârciumarul Mugur Mihăescu? Cât de bogat este? Răspunde în doi peri, fără cifre: „La ora actuală, în afară de banii cu care trăiesc, i-am reinvestit. Cam 75% din ce am e în investiții”.

FOTO: Convertit în comerciant, olteanul Mugur Mihăescu a dat zaibărul pe berea irlandeză

„Nu sunt consilierul lui Firea, ci al instituției!”

A fost desemnat de Asociația Comercianților din Centrul Istoric București – al cărui vicepreședinte este – să o reprezinte pe lângă Gabriela Firea, primărița Capitalei. Câți membri are entitatea aceasta și ce ar trebui să facă Mugur Mihăescu pentru ei? Abia acum își dă drumul. E o problemă care îl „arde”: „Cred că suntem 50 de membri. Acum, am preluat de la constructor străzile ca să le facem contracte de mentenanță. Am reușit asta în două săptămâni. Am vorbit și la ENEL să aducem aici «media tensiune» că nu mai face față rețeaua. Vreau să merg la Primărie și Guvern să amendăm legea cu cutremurele și să scoatem inconștienții din case!”. Dar cu Gabriela Firea și CGMB-ul cum stă treaba? Se crispează: „Eu nu sunt consilierul unei persoane, ci al instituției primarului. Sunt muțumit că, pentru prima oară, un primar a realizat că problemele le cunosc cei din comunități, nu cei din birouri”.

„La un cutremur ca-n ’77, Centrul Istoric ar rămâne în picioare!”

Străzile din Centrul Vechi, și chiar unele imobile cu valoare istorică, au fost reabilitate de Municipalitate. Mugur Mihăescu e în elementul său: „Străzile au fost parțial reabilitate de Municipalitate și nu știu dacă sunt vreo trei-patru clădiri ce aparțin primăriei care au fost renovate. Restul sunt private!”. Comercianții au renovat fațadele clădirilor unde funcționează dar, în general, numai parterul unde își au prăvălia. Când te uiți în sus te ia groaza. Nu prea seamănă cu Budapesta, Praga, sau Bratislava. Ce-i de făcut? Sare ca ars: „Nu-i adevărat! Total reabilitate, în șase ani, au fost 35% din imobile! S-au păstrat fațadele, dar în spate totul e nou!”. Spune că în perimetru nu există mai mult de zece clădiri monumente istorice, dar că zona este protejată. Dar ce s-ar întâmpla în cazul unui cutremur similar cu cel din ’77? Să ne imaginăm cel mai sumbru scenariu și anume că ar avea loc într-o sâmbătă, seara, la ora 22.00. Mihăescu e total relaxat: „În momentul ăsta, doar vreo cinci clădiri ar cădea. Iar restul nu cred că ar produce victime omenești! Problema e că nu poți cuantifica jalea după un singur om... Dacă ar fi ca-n ’77 Centrul Istoric ar rămâne în picioare. Nici atunci n-a căzut!”.

După tragedia de la „Colectiv”, toată presiunea a căzut pe Centrul Istoric

Mugur Mihăescu insistă pe modificarea legii prin care un singur individ care nu vrea să iasă din casa lui, ca să se repare șandramaua, poate bloca o reabilitare necesară: „Dacă mă întrebi pe mine, ăstora ar trebui să li se ofere alternativa pușcăriei!”. Insistă pe buna-credință a Asociației pe care o reprezintă: „O propunere este de acordare a unui credit cu dobândă subvenționată pentru reabilitarea clădirii. Iar dacă n-ai această posibilitate, să suporți creditul, să se poată să ți se cumpere spațiul. Nu poți să ții șandramaua cu șobolani să-i cadă în cap copilului meu. Că atunci ai o problemă cu mine!”. Tragedia din Colectiv a schimbat puțin, mult sau foarte mult din activitatea localurilor din Centrul Vechi? Dă din mâini a lehamite: „Pe loc, atunci, da! A fost un lucru care a pus în cap cea mai mare industrie din România. «Industria ospitalității» are 450.000 de angajați! Nu s-a gândit nimeni la consecințe. Toată presiunea a căzut atunci pe cei din Centrul Istoric!”

„Legea Antifumat” e ușor de fentat

E de presupus că nu prea sunt oameni de afaceri din acest perimetru care să nu-și fi luat măcar o amendă de la autorități. El câte a luat, cât de mari au fost sancțiunile și pentru ce? Recunoaște, franc: „Am luat, dar nu le-am cuantificat... Unele le-am meritat, altele nu. E o legislație stufoasă, tâmpită și interpretabilă. Mi-au dat, odată, 8.000 de lei pentru un plus pe casă de 30 de lei, cu suspendarea activității pe trei luni! Am câștigat în instanță”. Spune că nu i s-a cerut șpagă: „A fost un abuz cu dedicație”. Se poate fenta, în cluburi, Legea Antifumat? Dacă da, cum? Cât de bună sau proastă e această lege? Râde, relaxat: „Închizi clubul și fumezi, la tupeu, toată noaptea! Uitați-vă la localurile de pe bulevardul Decebal!”. E de acord că e o lege proastă, dar spune că așa cum e, trebuie respectată: „Problema e că nu o respectă toți! Iar controalele vin mai mult peste cei din Centrul Istoric”

Politica și religia lui Mugur Mihăescu

A intrat în politică. A fost membru al Partidului Ecologist, apoi al Verzilor, a aspirat, ca independent, la scaunul lui Vanghelie și a ajuns în UNPR-ul lui Gabriel Oprea. A declarat, însă, în mai multe rânduri, că nu-i place politica. Atunci, de ce s-a băgat în troacă? Nu regretă nimic: „Nu poți să schimbi, dacă nu ești înăuntru… Și nici atunci! Te lupți cu morile de vânt”. Crede Mugur Mihăescu în Dumnezeu? Dacă da, ce nume poartă acesta? Nu-și face cruce: „Da, cred! Nu cred, însă, în intermediari. Numele lui Dumnezeu e Dumnezeu! Dar nu cred în instituționalizarea credinței. De orice gen ar fi ea!”. A vrut să plece în Tibet. S-a scris că ar cocheta cu budismul. Care-i treaba? „N-am mai fost... În religia asta e mai puțină instituționalizare. Asta e percepția mea, da’ s-ar putea să greșesc. Nu cochetez cu ea, dar am vrut s-o înțeleg. Din păcate n-am mai ajuns în Tibet”.