Mai întâi, facem o scurtă trecere în revistă a evenimentelor care au precedat unirea Basarabiei cu România marcată în data de 27 martie 1918.

Revoluțiile ruse din 1917, apoi, cronologic, proclamarea Republicii Democratice Moldovenești în cadrul Rusie la 2 decembrie 1917, proclamarea independenței statului moldovenesc la începutul anului 1918 și ulterior, realizarea unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918 descriu o desfășurare a evenimentelor extreme de imprevizibilă și incoerentă influențată de ceea ce se întâmpla simultan la Sankt-Petersburg, Chișinău, București, Kiev, Moscova sau Iași. Nimeni nu se aștepta inițial la un asemenea deznodământ.

Pe lângă lanțul de circumstanțe și oportunități folosite la timpul potrivit la București și Chișinău, un aport însemnat în realizarea unirii l-au avut și patroții români aflați pe malul stâng și pe cel drept al Prutului.

Între aceștia, un rol însemnat l-a jucat Pantelimon Halippa – Pan Halippa așa cum era el cunoscut în cercul apropiaților săi.

Pantelimon Halippa, față în față cu Aleksandr Kerenski

În martie-aprilie 1917, în jurul ziarului “Cuvânt Moldovenesc”, intelectualitatea basarabeană a întemeiat Partidul Național Moldovenesc. El era condus Vasile Stroescu, Pantelimon Halippa și Paul Gore. Principalele revendicări din programul partidului erau: “autonomie pentru Basarabia în domeniile administrative, economic și cultural; alegerea puterii supreme în ținut – Sfatul Țării, introducerea limbii materne a populației de bază ca limbă oficială în administrație și justiție, ca limbă de predare în școală și în serviciul religios în biserică”.

Pe de altă parte, o mişcare a pornit din centrul armatei, fiind organizată la Odessa, o adunare a soldaţilor, la care Pantelimon Halippa şi Vladimir Herţa, au reprezentat Partidul Naţional Moldovenesc. Adunarea a adoptat programul de autonomie al Basarabiei, cu armată, justiţie şi şcoală proprii, singura cale de a ieşi din anarhia care copleşea ţara.

În acest context, Pan Halippa a fost ales de către sfaturile țărănești din Basarabia drept reprezentantul provinciei la adunarea sfaturilor țărănești din întreaga Rusie de la Sankt-Petersburg(redenumit Petrograd) din luna iunie 1917.

După abdicarea țarului din martie 1917, două instituții rivale, Duma și Sovietul(Sfatul) din Petrograd, au intrat în compețiție pentru puterea guvernamentală. S-a ajuns la un un compromis și s-a format un guvern provizoriu care avea să conducă țara până la alegerile pentru Adunarea Constituțională. Atunci când țarul Nicolae al II-lea a abdicat pe 15 martie iar fratele lui, Marele Duce Mihail, a refuzat tronul a doua zi, guvernul provizoriu a condus efectiv Rusia, dar puterea lui a fost mult limitată de autoritatea crescândă a Sovietului din Petrograd. Guvernul a fost condus mai întâi de Prințul Gheorghi Evghenievici Lvov, iar mai apoi de socialistul Alexandr Kerenski.

La Petrograd, Pan Halippa s-a confruntat cu Kerenski pe tema învățământului în limba maternă a populației majoritare din Basarabia-românii. Noul an școlar bătea la ușă. Halippa a spus că din cauza timpului scurt rămas până la începerea școlii, nu avea altă varintă decât să ia manuale din România. Kerenski a replicat: “Bine domnule, asta înseamnă trădare a imperiului, dumneata trebuie să știi că schimbarea în învățământ, trebuie să se facă după o lege, așa că trebuie să așteptăm constituanta să se pronunțe în ce limbă să se predee copiilor moldoveni.” – relatează Pan Halippa în interviul înregistrat în 1976 de Mircea Popa, un autor român exclus în 1971 de susținătorii clanului ceaușist din Uniunea Scriitorilor.

Lenin și Troțki sunt de acord

Pan Halippa a replicat : “Domnule, la revedere, eu nu am nevoie să discut cu dumneata.(…) Eu mă duc să stau de vorbă cu opoziția care ți-o face Troțki și cu Lenin.” Și s-a dus împreună cu Ion Sinicliu care era deputat la acel congres la Troțki și Lenin, au vorbit și au ajuns la următoarea concluzie: “noi să procedăm cum ne dictează conștiința națională, cum ne dictează interesul politic și cum va hotărâ Sfatul Țării”.

 

Pan Halippa a plecat acasă în Bsarabia și s-a apucat de treabă. Acțiunile necesare au fost făcute ca la carte și repede ca să nu apuce bolșevicii să se răsgândească și “să facă lucrurile așa cum le dicta interesul lor egoist”, își amintește Pan Halippa.

 

“Totul se făcea în chip revolutionar, în chip normal, ca să zicem așa. Norma era revoluția. Și Sfatul Țării nu era decât un soviet. Rușii îi ziceau soviet, adică sfat“, mai sublinia Pan Halippa.