Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > SENATUL EVZ: Un partid de tombatere
SENATUL EVZ: Un partid de tombatere

SENATUL EVZ: Un partid de tombatere

Prin alianţa de ultimă oră PNL-PC pot spune şi eu, ca Bacovia altădată: "Mi-am realizat toate profeţiile politice, sunt fericit".

De fapt, liberalii mi-au luat-o chiar înainte, căci eu nu prevăzusem decât o înţelegere (de mult ticluită de Patriciu) între ei şi PSD, ceea ce este, oricum am lua-o, mai puţin ruşinos. Alianţa lui Crin Antonescu cu Felix Motanul, cu turnătorul Securităţii, cu gestionarul firmei Crescent, cu proprietarul Antenelor cele mizerabil famate ar trebui să deschidă ochii, acum, în ceasul al doisprezecelea, şi ultimilor suporteri liberali oneşti. Adică al celor ce cred în doctrina liberală, trădată abject de bidonul gol Antonescu.

Cu câţiva ani în urmă nu era nicio diferenţă între mine (par egzamplu) şi ceilalţi liberali: priveam cu toţii cu acelaşi dezgust partidul PUR, devenit ulterior Partidul Conservator – şi care n-a fost niciodată nici pur, nici conservator, dacă nu cumva înţelege prin asta conservarea comunismului securistic căruia aparţine Dan Voiculescu. Astăzi însă aceiaşi oameni care-ntre timp au guvernat sprijiniţi de PSD coboară, iată, încă o treaptă pe scara turpitudinii politice şi a trădării ideii liberale în România. După ce era să ne vândă pe toţi, la ultimele alegeri, PSD-ului şi lui Mircea Geoană, iată că azi acelaşi Crin Antonescu defilează de mână cu unul dintre oamenii cei mai nefrecventabili din politica românească. De fapt, în acest moment PNL nici nu mai are, practic, unde coborî mai mult, dacă nu cumva o nouă idee genială nu-i vine marelui conducător: să se facă frate de cruce cu Vadim însuşi.

Înghiţiţi, dragi liberali, înghiţiţi mai departe. Faceţi-vă că nu vedeţi, ţineţi-vă de nas ca să nu miroasă. În definitiv, trecutul securistic al lui Voiculescu este doar un "mic impediment" faţă de marele câştig politic al alianţei, cum vă asigură marele Crin. L-aţi înghiţit pe Geoană, mai luaţi o gură de apă de trandafiri ca să se ducă pe gât şi Voiculescu. Aţi fost gata să daţi o ţară întreagă pe mâna PSD-ului (şi o veţi da în curând, dacă lucrurile vor merge tot aşa), acum daţi mai bine de douăzeci de posturi de parlamentari Antenelor.

Perpetuaţi, adică, în parlament un partid care nu are nicio legitimitate, care trăieşte doar printro televiziune jegoasă şi de o stupefiantă rea-credinţă, care nu reprezintă pe nimeni în afara intereselor politico-economice ale unui mafiot. L-aţi lăudat pe Crin Antonescu până la ilaritate pentru demnitatea sa, pentru faptul că nu se apleacă în faţa lui Băsescu. Iată că azi acelaşi om se apleacă în spatele lui Dan Voiculescu, un personaj politic de zece ori mai nociv. Şi-l veţi vedea de-acum încolo şi-n spatele altora, al tuturor celor care l-ar putea ajuta să se cocoaţe pe tronul României.

Nu asta înseamnă să fii liberal. Nu aşa a procedat partidul liberal de-a lungul istoriei sale. Nu poţi avea demnitate alături de fantoşele cele mai nocive ale lumii politice. Când, acum câţiva ani, la Primăria Capitalei, se înfiripase o absurdă alianţă PDL-PRM, am ţipat cât am putut, deşi eram un susţinător fidel, în acel moment, al PDL. Sau tocmai de aceea. Nu văd azi niciun liberal ieşind din rând, nu văd niciun protest, nu văd nicio condamnare a politicii sinucigaşe a lui Crin Antonescu. Văd pe de-o parte o mare laşitate (din partea celor cinstiţi) şi o mare venalitate din partea celor ce sug bani cu nemiluita de la zisele antene. A fugi de Băsescu ca să te arunci în braţele lui Voiculescu este una dintre cele mai absurde opţiuni luate în absurditatea vieţii noastre politice postdecembriste.

Îngrozitor este, într-adevăr, că partidul liberal arată azi mai monobloc decât era şi cel comunist de pe vremuri. Un om, o ţară, un popor. Nici o grupare disidentă, ca să nu mai vorbesc de vreo minte lucidă. Nici o singură personalitate care să se poată opune dictaturii lui Antonescu. Până şi-n PSD sunt curente divergente, ca să nu mai vorbesc de PDL. Ce fel de democraţie e la liberali? "Vei avea, stimabile, nu majoritate, ci u-na-ni-mi-tate", par să-i cădelniţeze "nembrii" de rând preşedintelui, zi cu zi şi ceas de ceas. Într-o vreme, Tăriceanu mai deschidea o jumătate de gură. L-au cuminţit şi pe el cu aceleaşi unelte primitive: tirania majorităţii, pumnul în gură.

Aliindu-se cu conservatorii, liberalii se arată asemenea lor: un partid de tombatere. N-am fost niciodată antiliberal, dimpotrivă. Dar anti-PNL sunt azi din toate puterile mele, ca un om care şi-a văzut o veche iubire trădată şi târâtă-n noroi.