Sunt sigur că Victor Ponta nu l-a citit pe Witold Gombrowicz, unul din scriitorii fascinaţi de imaturitate. Şi chiar dacă l-ar fi citit, tot nu cred c-ar fi înţeles nimic din scrisul marelui romancier şi dramaturg polonez. Aşa cum n-a înţeles nimic din lecţiile mai simple, dar contondente, ale stăpânilor săi, Năstase şi Iliescu.
Dacă liderii "istorici" ai PSD-ului ştiu cum să-ţi execuţi inamicul şi cum să întorci în folos propriu si tu aţii disperate, Ponta a dovedit un singur lucru: că poate pierde o partidă de poker chiar dacă are în mână toţi aşii. Victoriile lui Iliescu şi Năstase au fost posibile tocmai pentru că, absolvenţi ai şcolilor conspiraţioniste ale bolşevismului, reuşeau să-şi mascheze foarte bine intenţiile. Ponta e produsul epocii exhibiţioniste, a lăudăroşeniei şi-a non-acţiunii: o lume în care e mai important să-i comunici inamicului "că-l faci" decât să-i provoci cu adevărat pierderi. Ponta n-a depăşit vârsta tricourilor cu Che Guevara, a şepcuţelor roşii comuniste şi-a curse lor automobilistice. A rămas acelaşi adolescent uşor autist, despre care am scris cândva, care juca solitaire, în avion, pe-un calculator miniatural.
În vociferarea derutată a pesedeilor şi-a susţinătorilor fanatici din televiziuni au fost uitate două lucruri importante. Primul: ideea eliminării lui Geoană din fruntea Senatului nu-i aparţine lui Ponta. E vorba de o idee primită (nu mai fac trimiterea bibliografică, pentru că oricum Victoraş nu l-a citit nici pe Flaubert). La originea ei nu s-au aflat pesediştii. Nu, la originea scandalului stă Crin Antonescu. Liberalul roşu s-a simţit vexat de vizita lui Geoană în SUA. Pe lângă motivaţii ce ţin de jocurile politice interne, probabil că în "Chucky" s-au reactivat handicapurile eternului repetent. Chiar şi cineva mai leneş decât el şi-ar putea imagina uimirea oficialilor americani uşor şocaţi că în timp ce englezeasca "neoficialului" Geoană a fost fără fisură, "prezidenţiabilul" Antonescu urma să apeleze la translator. Declaraţia din 31 octombrie a lui Ponta, citată de Mediafax, nu lasă loc vreunui dubiu: "Am văzut un comunicat al domnului Geoană că merge în America să reprezinte opoziţia. M-am interesat, înţeleg că domnia sa este în vacanţă, nu are un mandat al Senatului şi niciun mandat al opoziţiei. L-am întrebat şi pe Crin Antonescu, el este cel care a remarcat şi a fost în mod legitim deranjat." (subl. mea., M. M.)
Aşadar, dacă pentru pesedei vizita lui Geoană a constituit doar un obiect de curiozitate pasageră, omul care "a remarcat" şi a fost "în mod legitim deranjat" e intrigantul liberal! O relatare de presă din 3 noiembrie completează scenariul: "Abia după ce Crin Antonescu s-a plâns că nu-i în regulă ca Geoană să meargă în SUA şi să pozeze în liderul opoziţiei, uzurpându-le astfel locul, Victor Ponta s-a dus la sediul PSD şi a ridicat problema." Iată, deci, unde se află originea scandalului uriaş care ar putea să conţină sâmburele destrămării alianţei USL. Acest incident arată, o dată în plus, că ne aflăm în faţa unei construcţii debile, născută din voinţa de putere a doi politicieni pe care turnesolul involuntar Geoană i-a prezentat în întreaga lor goliciune morală: unul, Antonescu, e complexat şi ranchiunos, celălalt, Ponta, răzbunător şi imatur.
Vizita lui Geoană în Statele Unite a reprezentat, fireşte, doar un pretext. Dacă ar fi existat vreo logică în indignarea uslaşilor, dacă îi deranjează deplasările lui Geoană în străinătate ar fi trebuit să se extindă şi asupra vizitelor secrete în Rusia, înaintea alegerilor prezidenţiale. Dar despre acele episoade nu vorbeşte nimeni, pentru că ele nu l-au "deranjat în mod legitim" pe purtătorul de şube roşii, Crin Antonescu. Ar trebui, în schimb, să-i deranjeze pe românii care acceptă să fie reprezentaţi politic de astfel de personaje. E genul de oameni care, din interes personal, n-au niciun scrupul să arunce ţara în haos: aroganţi, orbiţi de orgoliu, nesătui de putere, lacomi de mărire — dar şi de-o enormă laşitate. După ce au dezlănţuit apocalipsa, fiecare din ei se ascunde după declaraţii jenante, după principii găunoase şi după strategii puerile, care nu obturează, ci pun în evidenţă teroarea care i-a cuprins. Antonescu s-a mulţumit să declare ritos că va respecta orice decizie a partenerilor. Fireşte c-o va respecta, de vreme ce se află la originea ei! La rândul lui, Ponta a anunţat că refuză convocarea Comitetului Executiv pentru a discuta chestiunea ce riscă să arunce în aer partidul. O dovadă irefutabilă că pentru el alianţa cu Antonescu e mai importantă decât soarta PSD-ului.
Ascunzându-se înfricoşat în spatele regulamentelor şi procedurilor, Ponta comite o greşeală capitală: îi lasă întreg terenul de manevră lui Geoană. Singur la butoane, el are suficient timp pentru a-şi întări poziţia în partid, iar, pe de altă parte, pentru a-şi negocia, în caz de (improbabil) eşec, o situaţie avantajoasă la celălalt capăt al scenei politice. Tot ce-i rămâne lui Ponta e să-şi aleagă arma sinuciderii. P. S. D'ale istoriei: În octombrie 2008, Mircea Geoană îl susţinea activ pentru preşedinţia Senatului pe Ilie Sârbu. În noiembrie 2011, cine credeţi c-a cerut cu vehemenţă debarcarea lui Geoană? Acelaşi Ilie Sârbu! "Aşa s-a călit oţelul" — vorba unui scriitor pe care Ponta s-ar fi putut, totuşi, să-l citească...
Recomandările noastre
