Soliditatea guvernului e asigurata,  ca-n orice tara bananiera, de slabiciunea si piticimea clasei politice. Logica e atat de simpla, incat o percepe pana si-un pesedist: caderea guvernului ar duce, aproape automat, la alegeri anticipate.

Iar acestea ar sfarsi, la fel de sigur, in redesenarea hartii politice in detrimentul actualilor posesori de fotolii in Casa Poporului. De-acum, ne aflam insa mult mai aproape de un alt scenariu. Guvernul ar cadea doar dac-ar fi eliminata cu totul posibilitatea alegerilor anticipate. Ceea ce-ar fi posibil doar in ultimele sase luni ale guvernarii, cand ne-am putea astepta la o demonstratie de forta a PSD-ului.

Cat timp exista riscul anticipatelor, oamenii lui Iliescu se vor multumi sa-l santajeze pe premier. Sfatuitorii presedintelui Basescu ar trebui sa se replieze, in aceste conditii, pe pozitii realiste. Si anume, sa faca doar acele lucruri care au sansa de izbanda sigura: sa puna asupra guvernului o presiune extrema.

Adica sa-l oblige sa-i preia agenda si sa devina, de facto, principalul agent  politic al presedintelui. Stim deja care sunt primele miscari ale acestei coride: votul uninominal, Legea lustratiei, asigurarea realei independente a justitiei, declansarea unei vaste actiuni impotriva coruptiei, absorbtia fondurilor europene.

Traian Basescu poseda suficiente atribute constitutionale pentru a monitoriza fiecare pas al guvernului. Suspendarea ministrului Nagy Zsolt e un semn serios al reorientarii strategice a Cotroceniului. Incapatanarea lui Calin Popescu-Tariceanu de a ramane la putere va transforma restul mandatului sau intr-un calvar de-a carui dimensiune sunt sigur ca nu-si da seama.

Energia renascuta a presedintelui, prin scorul zdrobitor de la 19 mai, va functiona nu doar precum ochii lui Argus, ci si asemeni unui bici al lui Attila: va vedea tot si va pedepsi tot. E de prevazut ca, in perioada urmatoare, Traian Basescu se va inconjura de oameni specializati in observarea inconsecventelor si detectarea neputintelor guvernarii pentru a le sanctiona, public, fara mila.

Romania nu duce lipsa de astfel de personaje. Ele sunt  raspandite in presa, organizatii nonguvernamentale si chiar in administratie.
De slabiciunea lui Tariceanu vor profita, desigur, mai ales cinicii sai sustinatori. PSD-ul, cu gigantica sa agenda de abuzuri, ticalosii si hotii, conservatorii speriati de justitie ca de intalnirea cu moartea, udemeristii si complicatele lor increngaturi economico-politice, dar si aiuritorii peremisti si fantasmele lor xenofobe.

Ma mir ca premierul nu stie la ce s-a inhamat si ca nu-si da seama ca iesirea din tunelul cu funingine se va incheia intr-un singur fel: prin compromiterea sa iremediabila ca om politic si prin ruinarea partidului. Ciudat e ca fragilul pai de care s-au atarnat liberalii a fost oferit pe tava de fostii tovarasi din Alianta D.A.

Guvernele Tariceanu au putut sa treaca prin parlament cu atata usurinta deoarece PD-ul n-a facut ceea ce un partid aflat in pozitia sa ar fi trebuit sa faca: demontarea bazei legale a Aliantei D.A. in absenta unui asemenea gest, premierul a venit cu al doilea cabinet, in numele „programului de guvernare” deja trecut prin parlament.

Daca PD-ul nutrea, pana la recenta respingere a motiunii, iluzii privind reinnodarea colaborarii cu PNL-ul, felul agresiv in care Crin Antonescu si-a exprimat, in numele partidului, preferintele fata de „fiii naturali” ai lui Iliescu marcheaza iremediabil sfarsitul unei epoci.

Din cate-mi dau seama, PD-ul nu e pe deplin constient ca popularitatea lui in sondaje provine din postura de David care a avut curajul sa infrunte forta brutala a unui Goliath cu cinci capete. El inca spera la construirea de aliante, fronturi sau macar compromisuri cu alte forte politice. Or, electoratul asteapta limpezirea apelor si individualizarea ideologica a partidelor.

Ceea ce nu sunt sigur ca liderii PD-ului au inteles. Ubicuul Boc nu poseda, in acest moment, resursele de inteligenta necesare si nici suficienta imaginatie politica pentru a pastra pana la viitoarele alegeri capitalul de simpatie dobandit pe neasteptate.

PD-ul va trebui sa fructifice sansa de a fi, simultan, victima, dar si razbunator al celor satui de abuzurile din parlament. Daca nu-i reuseste acest tur de forta, va risca sa redevina mana a doua in alt mariaj, la fel de conflictual si cu deznodamant la fel de nefericit.