Trăim într-o ţară a cărei elită politică pare a fi în integralitatea ei interesată de un singur lucru - mizele electorale.
Aproape tot ce fac şi tot ce spun principalii actanţi politici, şi în primul rând cei de la putere, pare a avea o singură justificare - câştigarea cât mai multor puncte electorale. Totul este ambalat cât se poate de frumos. Întotdeauna există justificări superioare care ţin de interesul colectiv, de bunăstarea naţională sau de eficienţa integrării europene. Aşa a apărut ideea reorganizării administrative a României, care ar fi trebuit să faciliteze şi să corecteze conectarea României la resursele europene. Din nefericire pentru PDL, UDMR s-a pronunţat împotriva acestei tentative şi astfel principalul partid de guvernământ a pierdut un posibil avantaj electoral major. În momentul doi s-a conturat ideea suprapunerii alegerilor, justificată de către liderii democraţi cu argumentul (în cazul acesta extrem de populist) economisirii resurselor.
Această găselniţă, care are toate şansele de a deveni lege datorită faptului că şi UDMR este de acord, necesita câteva explicaţii. În primul rând par a exista câteva dificultăţi de ordin constituţional sau legal. Constituţia vorbeşte despre un termen de patru ani pentru exercitarea mandatului de parlamentar. Este adevărat, în cazul mandatelor aleşilor locali legea specială, lege organică, este cea care face precizările necesare, şi deci prin modificarea acesteia, teoretic, suprapunerea alegerilor devine posibilă.
Aici merită să fie luată în discuţie şi problema momentului organizării unor eventuale alegeri suprapuse. Simpla modificare a legii alegerilor locale ne-ar duce cu momentul electoral în lunile noiembrie sau decembrie 2012. Pe de altă parte parlamentul României, datorită "transferurilor" repetate ale unor deputaţi şi senatori, ca şi datorită schimbării vizibile ale opţiunilor electorale ale populaţiei, reprezintă astăzi o instituţie publică puţin credibilă şi extrem de contestată. Din această perspectivă soluţia pe care tot mai mulţi comentatori ai scenei publice româneşti o sugerează, soluţie pe care opoziţia pare a o susţine deschis, este deci aceea a provocării unor alegeri parlamentare anticipate şi a suprapunerii acestora cu alegerile locale aproape de termen.
O observaţie este absolut obligatorie. Am auzit în ultimele zile, pe unii lideri ai principalului partid de guvernământ invocând în mod repetat şi cât se poate de patetic argumentul economisirii resurselor, al diminuării costurilor electorale deci. Şi aceşti domni ştiu cu siguranţă că întotdeauna democraţia este cu mult mai scumpă decât dictatura. Pe de altă parte însă ne aflăm într-o ţară în care irosirea resurselor publice este atât de răspândită încât subiectul aproape că nu mai merită citit decât în cheie demagogică.
Eu cred că cei care au lansat ideea suprapunerii alegerilor, undeva au calculat greşit. În primul rând nu au luat în calcul elementul esenţial care este acela al numărului primarilor în exerciţiu pe care USL îi are (circa 2.100) faţă de cei ai PDL (sub 1.000). Aceste personaje vor fi protagoniştii alegerilor suprapuse atâta vreme cât ei vor face toate eforturile pentru a se realege, iar campania lor va aduce avantaje politice importante partidului său uniunii căreia îi aparţin.
Pe de altă parte, oricât ar contesta diverşi comentatori ultimele sondaje, popularitatea USL este cu mult superioară popularităţii PDL, astăzi.
Nici la calculul resurselor lucrurile nu sunt diferite. USL are cu siguranţă aici probleme mult mai mari decât partidul de guvernământ şi, deci, o singură rundă de alegeri nu ar face altceva decât să-i avantajeze.
UDMR este avantajată de această propunere, atâta vreme cât, principalul său concurent, formaţiunea pe care Laszlo Tokes încearcă să o construiască, nu are astăzi primari.
Dar această construcţie are şi un perdant cert - democraţia românească. Deturnarea sensului discursului politic de la problemele fundamentale ale societăţii româneşti la canalizare şi asfalt este împotriva intereselor noastre colective.
Recomandările noastre
