Într-o ţară civilizată, în care oamenii nu se mănâncă unii pe alţii şi nici nu-şi dau în cap la colţ de stradă, politica e şi ea un joc normat, la fel ca jocul de şah.
Regulile acestui joc sunt cele ale statului de drept şi ale democraţiei. Aceste reguli nu pot fi nici încălcate, nici modificate în timpul jocului fără ca jocul să fie distrus. Închipuiţi-vă că doi oameni joacă şah. În virtutea faptului că tabla de şah îi aparţine, unul dintre ei începe să-i impună celuilalt mereu alte modificări. Calul nu se mai mută în L, ci în W. Nebunii pot fi transformaţi în regine oricând îi convine jucătorului. Turele pot merge şi în diagonală. Vă imaginaţi stupoarea adversarului, protestele lui. La aceste proteste, posesorul tablei de şah trece la fapte şi mai radicale. Schimbarea regulilor nu-i mai ajung. El începe să-l apostrofeze pe adversar, să-l facă de doi bani, să-l calce pe picior, să-i tragă palme. Ca o apoteoză, înşfacă eşichierul şi-l sparge în capul adversarului. Când acesta nu mai mişcă, se declară învingător.
Şi într-adevăr, posesorul tablei a învins. Dar nu şi-a învins adversarul, a învins însuşi jocul de şah. A călcat în picioare regulile care, de secole, normează acest joc şi-l fac un simbol al civilizaţiei. Nu este altfel cu jocul politicii într-o ţară democratică.
Asistăm zilele acestea, stupefiaţi, la călcarea-n picioare a jocului democratic, de care nu se-ndoia nimeni până acum, pe care nu le-au încălcat grav până azi nici măcar extremiştii din "România Mare". Oricât de venali şi de corupţi şi de antidemocratici ar fi fost, liderii de până azi ai României nu au îndrăznit să se atingă de esenţa esenţelor democraţiei româneşti: statul de drept cu instituţiile sale. Au mai fost acţiuni "la limita constituţionalităţii", au mai fost frecuşuri procedurale, a fost corupţie. Dar un atac susţinut, planificat, ziua-n amiaza mare, asupra naţiunii române, aşa cum se petrece el azi, e fără precedent în istoria noastră de după 1989.
Ne puteți urmări și pe Google News
Nu e vorba de niciun fel de luptă politică, de conflict între palate, n-are nicio relevanţă cât de vinovaţi sunt foştii guvernanţi de starea actuală de fapte. Da, foştii guvernanţi sunt vinovaţi şi au plătit pentru asta, dar în cadrul jocului politic. Au pierdut puterea şi ultimele alegeri. Dar ei nu mai au nici o legătură cu distrugerea jocului politic, cu zecile de încălcări cinice ale Constituţiei, ale procedurilor parlamentare, cu sfidarea zi de zi a hotărârilor Curţii Constituţionale, cu guvernarea prin ordonanţe de urgenţă dictatoriale.
Nu despre schimbarea puterii şi a persoanelor din funcţii e vorba. În cadrul jocului politic democratic, transferul de putere ar fi fost legitim. Ar fi fost în regulă ca USL să guverneze în locul PDL. Aşteptam acest lucru, renunţasem să scriu articole politice tocmai pentru că eram resemnat cu câştigarea puterii de către USL. Mă pregăteam să trăiesc normal, să-mi scriu cărţile şi să-mi îngrijesc florile. Ce a urmat însă e halucinant şi inacceptabil, aproape imposibil de înţeles pentru o minte normală. Am recunoscut în metodele folosite de acest grup căile extraordinar de eficiente de a lua puterea totală care se învaţă în şcolile revoluţionarilor de profesie, fie ei bolşevici sau nazişti, după faimosul catehism al lui Neceaev.
Din aceste zile de iulie, naţiunea română e ostatica USL. Singura speranţă a rămas, ca-n orice tiranie, "puterea celor fără putere".
Recomandările noastre
