Cine a sperat că regimul Ponta-Antonescu va descoperi, în fine, ceea ce se cheamă mintea românului cea de pe urmă s-a înşelat teribil.
În pofida promisiunilor cinice ale lui Victor Ponta, făcute sub presiunea revoltei artiştilor şi a societăţii civile, că nu se va atinge de ICR, a făcut-o cât a putut de nefast şi nedemn. Fiecare gest al mega-plagiatorului este unul ignobil. Mentalitatea sa trădează persistente şi ireductibile caracteristici totalitare. Punctul de plecare în direcţia anihilării ICR a fost o "Ordonanţă de Urgentă" care va intra în istoria dezonoarei la români. Cu excepţia perioadei dominată de cuplul de sinistră amintire Chişinevschi-Răutu, niciodată în istoria acestei ţări conflictul dintre politică şi cultură nu a fost mai acut, mai tragic şi mai costisitor. Ca şi dictatorii ideologici ai epocii staliniste, cuplul Ponta-Antonescu acţionează cu frenezia piromanului. Asemeni predecesorilor comunişti, de la Ana Pauker şi Gheorghiu-Dej la Nicolae şi Elena Ceauşescu, acest tandem îşi face un titlu de glorie din a dezeuropeniza România. În ciuda promisiunilor făcute de ministrul de finanţe Florin Georgescu, în ciuda faptului că Ponta şi Antonescu au scăpat de acel nemesis al lor care era echipa Patapievici- Mihăieş-Tania Radu, nu a fost operată acea rectificare bugetară care să fi salvat proiectele majore ale ICR, măcar până la sfârşitul anului acesta. În aceste condiţii, institutul nuşi va mai putea desfăşura proiectele programate în 2012. Vor muri astfel acţiuni esenţiale de promovare a culturii româneşti contemporane, vor fi desfăcute contracte, vor fi abandonate parteneriate obţinute cu imense strădanii. Gruparea care conduce acum România este fundamental ostilă valorilor spiritului, ostilă intelectualilor şi ostilă Occidentului democratic. Paralizarea ICR a fost realizată pe fondul unei dezinformări constante în ceea ce priveşte activitatea şi bugetul institutului. Bugetul ICR nu este mai mare decât al Ministerului Culturii, aşa cum a minţit plagiatorul Ponta. 43 de milioane sunt într-adevăr altceva decât 713 de milioane, cât este bugetul ministerului în cauză. Extincţia ICR, ca instituţie capabilă de importante, oneste şi eficiente proiecte internaţionale, este acum inevitabilă. Absolut nimic nu făcea acest lucru necesar. Argumentele financiare sunt de un ridicol total. Atacul împotriva ICR nu a avut altă motivaţie decât aceea resentimentar- politică. Timp în care sute de mii de euro au fost alocaţi pentru concertul lui Lady Gaga şi pentru raliul automobilistic de la Sibiu, un proiect favorit al premierului mega-plagiator. Iar intelectualii devotaţi trimit proteste împotriva "procurorilor stalinişti" şi se plâng, în continuare, de tirania băsesciană. Deşi observ că lista acestor protestatari cam scade… Aventura pucistă este un exemplu mai mult decât neliniştitor de de-democratizare forţată şi accelerată. Un stat integrat în structurile euro- atlantice şi în Uniunea Europeană a ajuns subit în situaţia ca aceste angajamente strategice şi alegeri existenţiale să se clatine cât se poate de alarmant. Intelofobia agresivă se îngemănează, în regimul Ponta-Antonescu- Voiculescu, cu occidentofobia viscerală. Este vorba de ceea ce Marin Preda a numit cândva revanşa spiritului primar agresiv. Sau, altfel spus, avem de-a face cu imense complexe de inferioritate, cu o iresponsabilitate impertinentă, cu o insaţiabilă cupiditate, cu metehne mafiotice, cu puseuri de tupeu nevrotic şi, mai ales, cu voluptatea ticăloşiei. Aventura pucistă este un exemplu mai mult decât neliniştitor de de-democratizare forţată şi accelerată.
Recomandările noastre
