Suntem într-un statu quo. De fapt, expresia exactă este de "statu quo ante bellum", care în limba latină înseamnă "starea în care lucrurile erau înainte de război".
Traian Băsescu s-a întors la Cotroceni, iar USL-ul la guvernare. În aparenţă, nimeni nu a câştigat, dar nici nu a pierdut nimic. Spun doar în aparenţă pentru că formaţiunile politice s-au modificat semnificativ. Referendumul şi-a pus amprenta definitiv asupra PDL-ului. Într-o excelentă analiză, făcută sub forma unui interviu în "22", Dorel Şandor susţine că "liderii PDL au avut ideea <<genială>> de a scăpa de orice fel de datorie prin impunerea acestei tactici, nu strategii, a boicotului. Prioritatea boicotului pentru PDL, şi după aceea, şi pentru Traian Băsescu, ne arată că şi-au recunoscut incapacitatea de a face faţă situaţiei. </genială> <genială>Au dovedit cât de uşor renunţă la întreaga cultură şi funcţionalitate a democraţiei, care se bazează pe participare, nu pe ascunderea în pădure sau în garaj... Am putea spune că Băsescu a fost în acest interval aproape singur. Mult mai grav însă, dincolo de acest joc absurd al campaniei de suspendare, mi se pare că PDL nu a demonstrat, după ieşirea de la guvernare, nici vocaţie, nici intenţie, nici capacitate de a juca rolul de principal partid de opoziţie. După ce s-au jucat şi au făcut pe jucătorii la putere sub Boc şi Ungureanu, atent îndrumaţi de Băsescu, pedeliştii au dispărut în ceaţă". </genială> <genială>Din acest punct de vedere, PDL-ul este obligat să intre într- o nouă construcţie politică, iar Iniţiativa Civică de Centru Dreapta ar putea fi o soluţie. Ştiu, e frustant pentru unii "bătrâni" ai PDL-ului să negocieze cu "puşti" precum MRU sau Neamţu. Care n-au efectiv adevărate partide politice în spate, ci doar intenţii sau simpatizanţi. Dar PDL-ul dacă doreşte să supravieţuiască politic nu o poate face doar printr-o opoziţie de ceară, ci şi printr-o rebranduire. Başca o reîntinerire a cadrelor. În politică, simpla vechime în partid nu aduce voturi. Într-o societatea complet modificată electoral e greu să mai atragi voturi şi simpatizanţi cu figuri ale anilor '90, multe dintre ele fosilizate în sediul de pe Modrogan. Capacitatea şi experienţa lor trebuie folosită, dar primul rând trebuie ocupat de figuri noi.</genială> <genială> Întrebarea este dacă PDL-ul are astfel de resurse sau va reprezenta doar o locomotivă pe care vor fi lipite afişe cu MRU&Co. "USL este o alianţă contra firii", este o biată lozincă politicianistă. Încă de la ultimul congres al PNL, Crin Antonescu a anunţat că deschide uşile formaţiunii şi că îşi doreşte un partid de mase. În fapt o alunecare spre centru, lucru care a dezamăgit "liberalii puri" grupaţi în jurul fostului PL93 şi avându-l drept exponent vizibil pe Ludovic Orban. Da, deşi vă vine să râdeţi există şi o componentă ideologică în acestă tevatură. </genială> <genială>Explicaţia profesorului Cristian Pârvulescu cu "socialiştii generoşi", care în 1899 au trecut la PNL, nu stă în picioare. E drept că la nivel european cei mai mulţi liberali se regăsesc alături de socialişti. Asta pentru că termenul de liberalism a suferit modificări majore. Liberalism în concepţia percepută la noi în ţară înseamnă "dreapta". Cel puţin aşa a fost înţeles PNL după revoluţie încoace. Jocul unor ideologi de mucava care tot reamintesc că faţă de conservatori, liberalii erau de stânga, "roşii" cum erau denumiţi în România antebelică, sunt scuze ieftine, chiar penibile pentru actualul USL. O alianţă strict politică care nu are nevoie de justificări. Ţinta e simplă: Puterea! </genială> <genială> E frustant pentru unii "bătrâni" ai PDL-ului să negocieze cu "puşti" precum MRU sau Neamţu.</genială>
Recomandările noastre
