Evenimentele din ultima săptămână arată că eşecul strategiei din vară a uniunii PSD-PNL începe să-şi arate primele consecinţe.

Forţat să intre, câine-câineşte, în legalitate, premierul Victor Ponta dansează pe o sârmă foarte subţire. De fapt, în situaţia lui, nimeni n-ar mai fi prim-ministru într-o ţară normală. Toate nefăcutele din iulie şi august i se sparg acum în cap: n-a mai fost personaj politic la noi atât de umilit, de strâns cu uşa, de tras de urechi. Victor Ponta este astăzi, cu tinicheaua plagiatului de gât şi cu scrisoarea lui Barroso în chip de zece porunci pe care e musai să le respecte, în situaţia unui şcolar chemat în cabinetul directorului şi muştruluit bine, dar care, readus în clasă, încă mai găseşte resurse să facă şmechereşte cu ochiul: aiurea, nu m-a durut aşa rău… Oltchimul şi obrăzniciile lui Dan Diaconescu i-au priit şi ele ca o cireaşă pe colivă. Cel mai grav lucru care i se întâmplă însă acestui ins care-a ajuns prin şmecherie infinit mai departe decât i-ar fi permis educaţia şi inteligenţa este că USL-ul începe să cam ia apă pe la încheieturi. Semnele unei rupturi la vârf între actorii puciului eşuat devin din ce în ce mai evidente. Căci, orice s-ar spune, nu Ponta a fost vioara întâi la zavera din vară, ci Antonescu, împins din spate de Voiculescu. Seria de colosale ilegalităţi săvârşite tâlhăreşte, ziua-n amiaza mare, erau menite să le aducă foloase în primul rând acestora. Pentru succesul blitz-krieg-ului, Dan Voiculescu şi-a pus în funcţiune, la turaţie maximă, odioasa secţie de propagandă a Antenei 3, care-a isterizat populaţia timp de două luni oribile, nesfârşite. Acum acelaşi canal loveşte în aliatul Ponta, la unison cu remarcile tot mai frustratului Crin Antonescu, căruia, ca bucătarului din poveste, îi cad, una câte una, pernele de sub fund. El se vede acum redus la ceea ce de fapt şi este, ceva mai puţin decât nimic, pe când, de bine de rău, tovarăşul lui de pozne e încă om cu greutate în stat. Şi Crin, şi Voiculescu au început brusc să vadă că guvernul lui Ponta e ineficient, ipocrit, molâu, şi leau comandat ciutacilor de serviciu să bage şi ei de seamă aceste racile. Iar ei s-au conformat, fireşte, căci îmi închipui că dacă vine ordin de la şef să-i înjure pe Obama, pe Lady Gaga, pe Iuri Gagarin sau pe Scufiţa Roşie, ar face-o cu aceeaşi mânie proletară. Antonescu şi Ponta, o vor recunoaşte şi ei până la urmă, nu mai sunt siamezii cu care ne-am obişnuit. Foarte curând îşi vor arunca de la unul la altul cartoful fierbinte al greşelilor din trecut. Sunt convins că, de altfel, amândoi vor plăti lipsa de inteligenţă politică prin intrarea într-un milostiv anonimat. La rândul lor, PNL-ul şi PSD-ul arată acum ca o cană crăpată: e o chestiune de timp până să rămâi cu coada în mână. E greu de spus dacă tot mai eterogenul atelaj, prosteasca înjugare a lui hăis cu cea, va mai trage carul până la alegerile parlamentare. Oricum vor cădea sorţii, marele perdant va fi PNL, căci trădarea şi mezalianţa se răzbună întotdeauna. Singurul mod prin care acest partid mai poate avea o şansă trece prin furcile caudine: întoarcerea sa în partea dreaptă a eşichierului politic până nu e prea târziu. Oltchim-ul şi obrăzniciile lui Dan Diaconescu i-au priit lui Pinta ca o cireaşă pe colivă.